Artistul - poem în proză

Postat Maria

Într-o seară i se ivi în suflet dorinţa de a făuri o imagine a Plăcerii

care se statorniceşte doar o Clipă. Şi o porni prin lume să caute bronz. Pentru

că nu putea gândi decât în bronz.

Dar tot bronzul din întreaga lume pierise; în întreaga lume nu mai

puteai găsi bronz deloc, de nu ar fi să pomenim bronzul imaginii Mâhnirii

care suferă Pururea.

Acum, imaginea aceasta el însuşi, şi cu propriile-i mâini, o făurise şi o

aşezase pe mormântul singurului lucru pe care-l iubise în viaţă. Pe

mormântul acelui lucrul mort pe care cel mai tare îl iubise aşezase imaginea

modelată de el însuşi, ca să poată sluji drept semn al iubirii ce nu moare, a

omului, şi ca simbol al mâhnirii care durează pururea, a omului. Şi în

întreaga lume nu mai exista alt bronz în afara bronzului acestei imagini.

Şi luă imaginea pe care o făurise şi o depuse într-un mare cuptor, şi o

dărui focului.

Şi din bronzul imaginii Mâhnirii care suferă Pururea el făuri o

imagine a Plăcerii care se statorniceşte doar o Clipă.

Oscar Wilde