Când v-aţi acordat atenţie ultima dată, când v-aţi simţit corpul şi pe voi înşivă, când v-aţi atins cu iubire?

Postat Maria

O parte din voi încearcă să aibă încredere în propriul corp, să aibă încredere că se va reîntineri şi se va repara singur, dar îl priviţi şi el îmbătrâneşte, se îmbolnăveşte, nu mai vedeţi aşa de bine, spatele şi umerii vă dor, şi se mai întâmplă şi tot felul de alte lucruri. Din cauza asta nu mai aveţi încredere în corpul vostru. Aveţi senzaţia că sunteţi captivi într-un corp străin, a cărui energie nu o puteţi adapta pentru voi. Nu o puteţi direcţiona către vindecare, aşa că nu mai aveţi încredere. Pierdeţi conexiunea cu propriul corp.

În curând nu mai aveţi încredere în nimic despre voi înşivă, lumea în care trăiţi şi tărâmurile angelice. Ce v-a rămas? Aproape nimic.V-aţi aşezat pe voi înşivă întrun loc atât de mic şi limitat, cu puţină energie, cu atât de puţin în care să aveţi încredere. Aţi învăţat că abia puteţi avea încredere în voi înşivă ca să vă treziţi dimineaţa, să vă îmbrăcaţi, să vă pregătiţi pentru lucru - ştiţi şi că serviciul nu e un loc unde să aveţi încredere în alţi oameni şi nu aveţi încredere nici în integritatea companiei.

Continuaţi să trăiţi în carapacea acestei energii reduse, având încredere că abia dacă vă veţi putea hrăni, că veţi câştiga doar atât cât să vă plătiţi facturile. Deveniţi foarte mici şi mărunţi, pentru că trăiţi într-un spaţiu energetic foarte mic, dar este singura energie în care mai aveţi încredere. Nu pentru că aţi făcut ceva greşit, ci pentru că, pe măsură ce virusul se mişcă prin viaţa voastră ca un uragan, distruge bucuria şi vă lasă fără încredere.

Imaginaţi-vă pentru o clipă ce ar fi viaţa voastră dacă aţi avea încredere în voi înşivă 100%. Cum ar fi să aveţi încredere în corpul vostru, că nu va face cancer, că nu se va îmbolnăvi, că nu va muri în vechiul mod de a muri, plin de suferinţă. Lipsa

 voastră de încredere v-a făcut chiar să vă temeţi de ceea ce numiţi moarte, căci altfel nu v-aţi teme de ea, aţi întelege-o. Aţi şti că e doar un ciclu, un proces. Dar voi nu aveţi încredere în ceea ce se va întâmpla după ce veţi muri. Vă faceţi griji pentru acel moment, vă frământaţi, vă întrebaţi ce se întâmplă în clipa în care vă părăsiţi corpul.

Revenind la încrederea în voi înşivă, cum ar fi să aveţi încredere în fiecare gând pe care îl aveţi? Cum ar fi să aveţi încredere în intuiţia voastră, în sensibilitatea voastră şi în cunoaşterea pe care o aveţi? Cum ar fi să aveţi încredere în pasiunea şi în inima voastră? Cum ar fi să aveţi încredere în fiecare sentiment pe care îl aveţi?

Aceasta este starea naturală a fiinţei, atunci când aveţi deplină încredere în voi, nu vă luptaţi cu nimic, nu vă îndoiţi şi nu vă temeţi de nimic în ceea ce vă priveşte. Respiraţi adânc şi imaginaţi-vă cum ar fi să aveţi încredere fără limite în voi înşivă.

Luaţi una dintre mâini şi plasaţi-o în cap. Simţiţi-vă părul de pe creştet. Acum luaţi mâna şi aşezaţi-o pe frunte. Simţiţi cum este fruntea voastră. Puneţi mâna pe gură şi simţiţi-vă buzele. Plimbaţi-vă mâna peste gât. Nu vă fie teamă. Nu o să spun la nimeni. Acum puneţi mâna peste inimă şi mângâiaţi-o. Simţiţi-vă pieptul şi inima. Acum duceţi mâna mai jos, spre stomac şi simţiţi-vă abdomenul.

Apăsaţi-l uşor. Nu vă simţiţi jenaţi. Înţelepţii au mereu burtă! Coborâţi mâna către organele genitale. Nu vă jenaţi, nu mă uit decât eu! Ţineţi-o acolo un moment. Respiraţi adânc. Relaxaţi-vă. Coborâţi mâna spre picior, spre genunchi. Simţiţi genunchiul.

Coborâţi pe tot piciorul, până la degete. Simţiţi-vă degetele. Respiraţi adânc. Shaumbra, tocmai v-aţi atins singuri! De mult nu aţi mai făcut asta. Da, e adevărat, în fiecare zi vă atingeţi din greşeală: când vă îmbrăcaţi, vă spălaţi pe dinţi sau vă pieptănaţi, dar când a fost ultima dată în care v-aţi atins conştient şi deliberat? Când v-aţi

acordat atenţie ultima dată, când v-aţi simţit corpul şi pe voi înşivă, când v-aţi atins cu iubire?

Tobias