Timpul calatoriei mele este lung;
calea pe care o am de strabatut este fara sfarsit.
Am iesit pe aripile primei raze de lumina
si mi-am urmat drumul prin singuratatile lumilor,
lasand urma mea pe atatea stele.
Calea cea mai lunga ma aproprie cel mai mult de tine
si modularea cea mai intortocheata este tocmai cea care duce
la perfecta simplitate a acordului
Calatorul trebuie sa bata la toate portile inainte
de a ajunge la a sa.Trebuie sa ratacim prin toate lumile din afara
pentru a ajunge in sfarsit la templul cel mai launtric.
Lasat-am ochii sa rataceasca departe , inainte
de ai inchide si de a spune: Tu esti aici.
Aceasta intrebare , aceasta asteptare
se topeste in lacrimile a o mie de fluvii si cufunda lumea sub valul acestei certitudini: Eu sunt Rabindranath Tagore
In aceasta zi din viata ta, cred ca Dumnezeu vrea ca tu sa stii...
... ca pentru a gasi frumusetea in fiecare, trebuie sa vezi frumusetea din fiecare, iar apoi sa anunti ca ai agasit-o - intrucat, prin acest anunt, o plasezi in realitatea fiecaruia.
Nu pierde nicio sansa - nicio ocazie - de a-i spune cuiva cat este de minunat, cat este de special, cat este de important, ce persoana formidabila este, cat de frumos/frumoasa este pe dinauntru si pe dinafara. Nu pierde niciun prilej in care sa introduci un asemenea comentariu, pe care sa-l simti cu adevarat si sa exprime ceea ce gandesti.
Fa ca, astazi, misiunea ta sa fie aceea de a-i atrage cuiva atentia asupra faptului ca este o persoana extraordinara. Spune-o. Spune-o. Spune-o! Inima acelei persoane asteapta sa stie ca gandurile bune pe care le are despre ea insasi pot fi credibile.
Libertatea consta in lipsa dorintei de a detine controlul asupra altor oameni
In 1973, autorul Harry Browne, in mijlocul unei lungi cariere, a scris o carte care a fost cea mai iconoclastica lucrare pe care a scris-o vreodata. Cartea, intitulata „Cum mi-am gasit libertatea, intr-o lume lipsita de libertate”, era mai mult decat suma partilor sale componente. Era de-a dreptul filozofie, fara tot bagajul pe care il presupune cuvantul filozofie.
Harry Browne defineste libertatea, ca a-ti trai viata asa cum vrei sa o traiesti. El pretinde ca te poti bucura de un grad inalt de libertate, chiar acum si spune ca:
In speranta de a fi liberi, multi oameni se angajeaza intr-o continua lupta sociala – miscari asociative, actiuni politice de forta, scrierea de scrisori catre editori si parlamentari, incercarea de a educa populatia. Ei spera ca, intr-o zi, ceva din toate acestea se va dovedi ca a meritat efortul. Dar, pe masura ce anii trec, constata putina schimbare pe ansamblu. Se castiga mici victorii; infrangerile ii trimit insa inapoi. Se pare ca lumea continua sa mearga pe drumul sau, oriunde ar fi sa mearga. Cei care sunt plini de speranta raman pana la moarte la fel de inlantuiti de aceasta speranta, asa cum au fost din totdeauna. Planurile, diferitele miscari, cruciadele – nimic din aceste lucruri nu a mers. Si astfel, omul lipsit de libertate continua sa viseze, sa condamne si sa ramana tot acolo unde se afla si acum.
Totusi trebuie sa existe o cale mai buna de iesire. Din fericire, exista o astfel de cale. Exista o cale care depinde, in intregime, de ceea ce alegi sa faci. Poti sa-ti traiesti viata asa cum doresti – indiferent de ceea ce decid altii sa faca cu vietile lor. Incercand sa-i schimbi pe altii, pentru ca sa devii tu liber, asta inseamna ca vei incerca totdeauna sa faci ceva ce–ti scapa de sub control. Pe de alta parte, poti sa folosesti metode ca sa te eliberezi pe tine – şi care sunt in intregime sub controlul tau. Exista doua idei de baza, din cauza carora cei mai multi dintre oameni raman inlantuiti: *Nu cunosc multiplele optiuni si alternative care le stau la dispozitie*
Nu căutați în ceruri Salvatorul! Voi sunteți salvatorul vostru! Voi aveți instrumentele! Voi aveți înțelepciunea! Voi aveți conexiunea!
Inerent, voi, acest frumos suflet care sunteți, nu sunteți lipsiți de nimic! Nu sunteți lipsiți de ceva pe care altcineva ar trebui să vi-l aducă. Vă vom spune, cu mare iubire, că ceea ce vă lipsește în acest moment este înțelegerea că totul vă este la îndemână, totul este chiar aici. Totul se află în fața voastră!
Karma pe care o simțim și pe care o curățăm nu este întotdeauna a noastră proprie. Pe măsură ce conștiința noastră se expansionează dincolo de corpul nostru, noi simțim karma în mediul nostru înconjurător. Această karmă o simțim într-un fel în care parcă ar fi a noastră, dar nu este așa. Conștiința este asemeni unui câmp cuantic. Într-un câmp cuantic toate fricțiunile sunt eliminate până când câmpul devine curat și lipsit de orice fricțiuni. Conștiința noastră curăță în mod automat karma lumii pe măsură ce ea se expansionează către orizonturi mai mari ale percepției.
Atunci când fac sesiuni personale, eu simt karma persoanei cu care sunt ca și cum ar fi a mea personală. Am observat de multe ori că câte o sesiune este cețoasă, deși sesiunea de dinaintea ei și de după ea sunt clare ca și cristalul. La început m-am învinovățit pe mine însumi că nu sunt clar. Apoi mi-am dat seama că eu doar am pus în mișcare karma și energia persoanei cu care eram. Acum nu o mai iau niciodată personal. Fac tot ce pot mai bine pentru a curăța lumea de karma. Dacă pot să ajut măcar un pic cu o persoană, Universul și Mama Pământ sunt fericite. Putem numi aceasta merit. Cu cât mai mult merit acumulăm cu atât mai bună devine viața noastră. Și dacă și lumii îi merge mai bine, wow! Este minunat!
Mai există și o altă perspectivă care este demnă de amintit. Toată karma vine din trecut, fie că am creat-o noi sau familia noastră sau strămoșii noștri. Chiar și tipurile de boli pe care le experimentăm au fost în istoria familiei noastre cu mult înainte ca noi să ne naștem. Putem să o numim karma NOASTRĂ? Nici vorbă! Nu noi am creat-o, dar noi o purtăm așa cum ne purtăm și corpul în fiecare zi. Facem un duș ca să ne curățăm corpul. Ne spălăm hainele. Medităm pentru a ne curăța sufletul și ADN-ul. Nu are nici un sens să ne gândim că toată această karmă este personală.
După ce facem un duș și ne luăm haine curate, ieșim afară și vântul ne umple de praf. Praful nu are numele nostru pe el! Aceasta este doar realitatea normală de a deveni murdar. Nu este nimic personal. Noi ne-am oferit voluntar să ajutăm lumea să curețe. Este bucuria noastră să fim buni gospodari! Curățarea karmei pentru familia noastră și strămoșii noștri și pentru lume, toate acestea aduc merite bune. Toată lumea are de câștigat și ne bucurăm de o viață mai bună!
Am ajuns să înțeleg că tot ceea ce este există în dimensiuni sau planuri structurate pe niveluri de vibrație specifice (asemănătoare foilor de ceapă) și nu trebuie în mod necesar să existe în dimensiunea fizică sau 3D. Aceasta din urmă este formată din lumea materială, al energiilor grosiere, ce poate fi percepută de către om sau animal prin cele cinci simțuri.De aceea, vreau să postulez ideea că această dimensiune fizică, adică Pământul, Sistemul solar și o parte a Universului care poate fi văzut fie cu ochiul liber sau cu telescoape, este o proiecție holografică din afara universului multidimensional. Și, pentru că este o proiecție, aceasta nu este cu adevărat reală. Acest concept îl găsim enunțat și în spiritualitatea orientală sub denumirea de Maya sau ,,Marea Iluzie”.
Videoconferinta ,,Noua Biologie” a lui Bruce Lipton cu subt. RO
Exemple de holograme
Holograma numită Pământ a fost inteligent proiectată de Sursaa Tot Ceea Ce Este - o proiecție construită ca o formațiune hexagonală (două tetraedre - piramide - contopite și înscrise într-o sferă) în conformitate cu geometria sacră (matematica perfectă a Universului), adică Phi sau Raportul de Aur (1,618), care oferă un potențial infinit pentru fiecare formă de viață de a crește, dezvolta și prospera în tot ceea ce această proiecție holografică și creație multidimensională are de oferit.
Forma originală și structura acestei realități proiectate conține vibrațiile armonioase ale Sursei, care sunt prezente în toate lucrurile create de EL (Dumnezeu Tatăl).
Cu toate acestea, holograma Pământului nu a fost construită doar ca o formațiune hexagonală, ci în așa fel încât cele șase laturi ale hexagonului formează o formă piramidală, în care vibrațiile armonioase ale Sursei, de asemenea, numită energie
cosmică, sunt întotdeauna în spirală, iar în afara piramidei conform secvenței sau șirului Fibonacci, un alt aspect al Raportului de Aur [Șirul Fobonacci sunt numerele prime consecutive adunate cu suma celor dinainte, ex.: 1; 1; 2; 3; 5; 8; 13 (1+1=2 ; 1+2=3 ; 2+3=5 ; 3+5=8 ; 5+8=13 etc.), iar Raportul de Aur este raportul dintre numere consecutive din Sirul Fibonacci, ex: 5/3=1,66666…; 8/5=1,6 etc.].
Energia cosmică este primită din eter printr-o formă piramidală făcută în funcție de raportul Phi, în interiorul căreia energia electromagnetică este dezvoltată și intensificată atunci când "focul din mijloc" este format și din nou se transmite spre exterior printr-o mișcare în spirală.
Această mișcare se repetă în cazul în care energia este primită de către o altă formă de piramidă Phi, fie Pământul însuși, fie piramide reale de pe Pământ, sistemul nostru solar, o altă formă de viață, o altă dimensiune sau cosmos. Acest flux de energie are loc în funcție de matematica universului, care este armonie, armonie perfectă (deci viața nu ia naștere întâmplător, așa cum susțin materialiștii).
Raportul de Aur
De ce ar decide un suflet perfect fericit să locuiască în ,,irealul” tărâm fizic, o proiecție holografică, cu toate limitările și dificultățile sale?
Aceasta nu decid sufletele, ci Sursa sau Creatorul - pentru ca sufletele să
poată experimenta starea de separare totală de Sursă. Numai prin a intra în această formă fizică umană separată poate un suflet afla cine este și cum este să devină tot ceea ce se presupune a fi.
Când un suflet este întrupat în formă umană, o fracțiune din conștiința sa intră cu el în realitatea proiectată, care este Pământul, în timp ce nucleul adevăratei esențe sau conștiința sa este lăsată în urmă, la locul său de origine. Creatorul cere de la orice formă de viață din orice dimensiune, indiferent dacă acestea sunt ființe perfecte pe care le numim avatari ce locuiesc în "ceruri sus", locuitori ai altor planete și dimensiuni, sau mai jos de pământ, ca spirite ale pământului, să fie supuse unei perioade de probă.
În această perioadă, care în mod normal este durata de viață a ființei în care s-a întrupat sufletul, creatura este dotată cu rațiune, precum și cu voință liberă sau liber arbitru. Astfel, ,,liberul arbitru” va deveni un element constitutiv esențial al fiecărei naturi spirituale, indiferent dacă este divină, "angelică" sau umană. Energia esențială/conștiința pe care sufletul încarnat o păstrează este de ajuns pentru el/ea să rămână în contact cu Sursa, dimensiunile mai înalte sau cu locul lui/ei de origine, ca să-și amintească cine este și de unde vine.
Memoria multidimensională cosmică a sufletului întrupat devine pentru el sensul său, care rezultă din toate acțiunile avute vreodată de Sursă, în scopul de a reaminti sufletului misiunea sa în timpul perioadei de viață – această perioadă persistentă are menirea de a trage înapoi sufletul de la stările înalte de unitate și unicitate, ce se manifestă ca o dorință arzătoare de-a exprima pe deplin memoria stării originare a unității absolute cu creația și Universul, cu Sursa a Tot Ceea Ce Este.
Aceasta este ceea ce definește și modelează sufletul, un sentiment divin inerent al scopului, direcției și destinului.
Omul are în el, în afară de suflet, Raportul de Aur, care este cheia ce deschide pentru el ușa hologramei și îi permite să se elibereze de limitele constrângerii acesteia. Acest adevăr matematic este exprimat în compoziția fizică a fiecărei ființe umane.
Organismul uman abundă cu exemple al ,,raportului de aur” în componența structurii osoase, organe, sistemul său endocrin și, mai ales, așa cum vom vedea, în glandele și forme lor, cum ar fi : glanda pituitară, ovarele la femei, care sunt în formă de con (o formă conică are aceleași proprietăți Phi), tiroida, timusul, pancreasul, testiculele masculine și glandele suprarenale, care sunt toate în formă de piramidă.
Chiar dacă există și alte organe în aceste forme, menționez în special glandele endocrine pentru motivul că aceste șapte glande formează cei șapte centri energetici ai corpului uman.
În acest sens mă refer la punctul de mai sus, care ilustrează încă o dată că fluxul de
energie de la o formă piramidală la alta trece în secvența de spirală Fibonacci (tot acest flux energetic trece prin sushumna nadi sau coloana vertebrală energetică a corpului uman din fiziologia ezoterică orientală). Cele șapte glande suprarenale sunt numite chakre (Muladhara chakra ; Swadishtana chakra ; Manipura chakra ; Anahatha chakra ; Vishudha chakra ; Ajna chakra și Sahashrara chakra, ce acționează ca traductoare de conversie a energiei de la o chakră la alta și în calitate de transceivere continue de energie de la și spre Câmpul Energetic Universal ce ne înconjoară.
Câmpul energetic ce se găsește în jurul corpului uman se numește câmpul energetic
Merkaba, care este un câmp de forță de lumină (acesta are forma celor două piramide împreunate inversate). Chakrele sunt vortexuri de energie care funcționează în corpul eteric uman ce corespund cu glandele endocrine și organele corpului fizic. Cuvântul chakra înseamnă roată, ceea ce ne spune că energia în aceste vortexuri au o mișcare de rotație care împinge energia primită într-o vibrație spiralată în partea de sus a piramidei. Corpul fizic uman este la fel ca o piramidă si este înconjurat de un câmp energetic, format din patru corpuri suprapuse peste cel fizic: eteric, emoțional, mental și corpul cauzal. Fizic, această energie stimulează glandele endocrine, care controlează echilibrul chimic al organismului, precum și stimularea sistemului nervos și organelor.
Totul vibrează la o anumită frecvență în diferite niveluri ale conștiinței din realitatea holografică, inclusiv corpul uman și sistemele energetice. Conștiința și energia se mută de la o dimensiune la alta și de la o frecvență de vibrație la alta până când aceasta ajunge la Sursă și înapoi din nou, prin dimensiunile și frecvențele omului în hologramă.
Corpul – propria noastră piramidă
Știu că unii dintre voi vor spune că, deși raportul Phi se găsește în compoziția ființei umane, corpul nu este încă o piramidă în sine, dar poate deveni. Cum? Prin așezarea membrelor noastre împreună și stând în poziția lotus!
O parte din puterea și eficiența poziției lotus vine de la forma de piramidă a corpului. Multe culturi orientale cred că o formă, cum ar fi cea a piramidelor din Egipt, captează energia vieții. Triunghiurile simbolizează, de asemenea, cunoaștere, voință și acțiune. Prin transformarea corpului într-o minipiramidă, puteți atinge în acest fel energia mistică și rămâne împământat în același timp.
La fel cum o piramidă atrage magic și distribuie energiile rafinate, stând în poziția lotus vei atrage energiile stărilor înalte într-o formă densă. Această postură ajută la distribuirea câmpurilor bioenergetice provenind din centrii macrocosmici ai acelor energii rafinate și înalte, prin intermediul celulelor, sângelui, inimii, creierului și minții, și apoi împingându-le spre exterior din nou în mediul din jurul nostru, care formează câmpul nostru electromagnetic exterior.
Stând în picioare, în poziția lotus sau pe un scaun, in șezut, se aliniază toate părțile corpului nostru. Zona noastră pelviană servește ca o bază în care întreaga ființă își are reședința, temelia ființei noastre. Această zonă a corpului este legată de prima chakra, numită chakra rădăcină (muladhara chakra).
Concentrându-ne pe inimă, simțim chiar fizic că devine mai energică. Deoarece inima este centrul sistemului fiziologic, meditația, care se concentrează pe chakra inimii, ne afectează în multe feluri, și anume o senzație tot mai mare de pace, calm, liniște și armonie, care, la rândul său, aduce mai multă stabilitate și spațiu pentru minte și gânduri. Un om este o Ființă cu capacități și calități profunde și pentru că inima este non-personală, se îmbunătățește psiho-spiritual și susține capacitățile și calitățile ființei umane. De altfel, dacă nu știați, inima este primul organ care se formează din multiplicarea celulară din urma contactului sexual. Iar multiplicarea celulară, de la un anumit moment (de ex., când ajunge la 8 celule), ia forma celor două piramide contopite (asta, văzut la microscop, este uimitor: urmează principiile geometriei sacre).
Energia în forma umană devine, de asemenea, o forță dătătoare de viață, care permite meditatorului să devină un fel de antenă cosmică care se acordează cu surse de energie vaste, primește energie și se schimbă într-un câmp magnetic. În timp ce cea mai mare parte a energiei pozitive este axată înspre interior, o parte din ea este împrăștiată de la și de către centrele energetice, chakrele.
Cum se întâmplă acest lucru? Sistemele noastre de energie constau din energie conștientă și această energie este conectată cu toate energiile din Univers. Sistemele noastre energetice, prin urmare, acționează ca o legătură între lumea fizică și lumea metafizică sau spirituală (de-asta ni se spune mereu că suntem ființe multidimensionale; fiecare corp energetic si fiecare chakra este in rezonanță cu un anumit tip de vibrație din Univers). Aura noastră este un câmp de energie electromagnetică, format din diferite tipuri de vibrații sau frecvențe vii și inteligente care înconjoară, pătrund și se extind dincolo de corpul fizic. Chakrele sunt centre care transformă energia electrică în energie electromagnetică și invers, rezoneaza cu energiile imense din Univers (mai ales în starea de somn), când ne încarcă energetic (omul, dacă nu doarme mai mult de 3 zile, moare;, această tehnică este folosită pentru spălarea creierelor si ca tehnica dura de interogare).
Transformatori de energie din cadrul piramidei interioare umane
Cristalul de cuarț este un traductor care transformă o formă de energie în alta. Traductoarele centralei electrice numite om sunt o parte integrantă a construcției lui, care este proiectată să rezoneze în armonie cu corpul în sine, precum și cu Pământul.
Materialele de construcție ale corpului uman conțin proprietățile cristalului de cuarț, adică siliciu și oxigen. Unul dintre elementele cristalului de cuarț din care este compus, siliciul, este prezent în corpul uman aproximativ 7 grame, larg distribuite în țesuturi, cum ar fi în oase, unghii, tendoane și pereții aortei; aproximativ 44 mg/kg este prezent în celulele roșii din sânge sau ser și 20 mg/kg în plasma sanguină, ficat, splină și plămâni.
Cuarțul este un compus din o parte siliciu și două părți oxigen (dioxid de siliciu - SiO2). Siliciul, al doilea cel mai abundent element de pe pământ, este o parte esențială a lumii minerale. Configurația stabilă tetraedrică îl face incredibil de versatil și este utilizat în diverse moduri, în viața noastră de zi cu zi, de la nave spațiale la părti sintetice ale corpului; siliciul poate fi găsit peste tot în jurul nostru și chiar în noi. Siliciul este o componentă integrantă în minerale: 27,6% din scoarța Pământului este formată din siliciu.
Deși este atât de abundent, aceasta nu este, de obicei, găsit în stare pură, ci mai degrabă sub formă de dioxid și hidrați. SiO2 este oxid de siliciu stabil și se găsește în multe soiuri cristaline, cea mai pura formă fiind cuarțul.
Forma piramidală va crea un câmp sferic de vibrații armonice în jurul ei, sporit fie de prezența unei substanțe diamagnetice care respinge ambii poli magnetici din interiorul nostru, situat la fiecare dintre chakre - fiind respins, energia se mișcă spre dreapta prin exterior, fie printr-o substanță paramagnetică, care are capacitatea de a modifica câmpul magnetic în zona pe care o ocupă. Siliciul este diamagnetic, în timp ce oxigenul, celălalt element din cristalul de cuarț din care cea mai mare parte din masa corpului uman este format, este paramagnetic. Efectul vibrației, așa cum se întâmplă în chakre, pe care-l are cristalul de cuarț este că acesta produce un curent electric, numit piezoelectricitate.
Cristalul de cuarț nu creează energie; el convertește doar un tip de energie într-o alta, radiind energie spre exterior din miezul ei. Incluziunile de cuarț din cercurile de piatră și piramide le permite să acționeze ca dispozitive de stocare a energiei, construind un curent electric numit ,,curentul Pământului”, o consecință naturală a unor combinații geologice și debitul de apă. Rezultatele ,,curentului Pământului” are ambele cauze, naturale și activitatea umană. Și chiar așa se întâmplă și în cadrul corpului uman-piramidă.
SURSA ce ne-a dat ADN-ul nostru șiSURSA ce a creat Holograma
De îndată ce un suflet intră în corpul uman la încarnare în holograma creată de Sursă, își poate aminti încă cine și ce este, de unde vine și unde va trebui să se întoarcă în cele din urmă. Cum persoana crește, se dezvoltă și este influențată de viața ei în general, cu toate încercările prin care trece și trăiește, împreună cu tot controlul și programarea care sunt aplicate asupra vieții sale, sufletul tinde, cel mai adesea, a uita ceea ce a fost imprimat original în ADN-ul său creat deSursă.
Când ne-am născut, ADN-ul din corpul nostru conține planurile a ceea ce suntem și instrucțiunile a ceea ce vom deveni. De exemplu, poate spune ca ochii noștri să se întoarcă în cele din urmă de la albastru la naștere până la căprui mai târziu, lungimea noastră să crească de la 20 inch la 70 și conduce o multitudine de alte modificări pe parcursul vieții noastre. Mulți oameni au crezut în mod greșit că ADN-ul, cu care ne-am născut, este singurul factor determinant pentru ce suntem și vom deveni, dar oamenii de știintă au înteles de zeci de ani că acest determinism genetic este o teorie eronată. S-a dovedit științific: codul nostru genetic și mediul în care ne dezvoltăm determină cine și ce suntem și că alți factori epigenetici cum ar fi dieta, limba etc., pot schimba ADN-ul unei ființe umane. Tăcerea epigenetică este o modalitate de a transforma genele și poate contribui la diferențierea expresiei ADN-ului. Conform științei medicale, "...sunt necesare modificări epigenetice pentru dezvoltarea și sănătatea normală...". Structura ADN-ului este determinată de secvența sa și, astfel, trebuie amintit că modificările epigenetice nu modifică secvența de ADN, dar ele pot provoca mutații.
Cercetatorii au demonstrat prin studii că epigenetica implică chiar mai mult decât ADN-ul și locurile în care trăim, climatul din jurul nostru și toate întorsăturile, ce transformă și bat tare viața noastră. Biologul (și autorul cel mai bine vândut in prezent pe aceasta tema) Bruce Lipton spune că distincția dintre determinismul genetic și epigenetică este importanta, deoarece această credință fundamentală numită determinism genetic înseamnă literalmente că viețile noastre, ce sunt definite ca trăsăturile noastre fizice, fiziologice și emoționale de comportament, sunt controlate de codul genetic.
Lipton spunea într-un interviu: "Acest tip de sistem de credință oferă o imagine oamenilor ca fiind victime: dacă genele controlează funcția noastră vitală, atunci viețile noastre sunt controlate de lucruri din afara capacității noastre de-a o modifica. Acest lucru conduce la victimizarea că afecțiunile și bolile care rulează în familii sunt propagate prin trecerea în genele asociate cu aceste atribute. Dovezi de laborator arată că acest lucru nu este adevărat. Alți factori, cum ar fi aprecierea și dragostea pe care le avem pentru cineva sau mânia și anxietatea pe care le simțim, de asemenea influențează si pot modifica rezultatele planului AND al fiecărui individ. "
Am de gând să-ți spun ceva acum, ceva ce nu auzi foarte des în lume,
și mă dau pe mine ca exemplu.
Dacă vrei să mergi tot drumul până la capăt, renunță la sentimentul că ai vreun drept în viață.
Fără nici un drept deloc. Fără drepturi la nimic.
Apoi, totul este un dar.
Când nu meriți nimic, totul este un dar.
Doar încearcă.
Doar pentru tine. Bine?
Aceasta nu este o decizie politică.
Renunță la acest sentiment că ai drepturi, că viața îți datorează ceva, și simte spațiul care rămâne. Poate, inițial, vei simți vulnerabilitatea că "Doamne, eu nu o să pot să-mi apăr drepturile. Voi fi abuzat."
Dar mergi dincolo de acest sentiment.
Sacrifică-l pentru un adevăr mai mare.
Tu trebuie să începi să gândești cu mintea divină.
Dumnezeu nu are drepturi.
Dumnezeu nu are nevoie de nici un drept.
Trebuie să fii ca Dumnezeu.
Renunță la acest sentiment de a avea drepturi.
Vrei să mergi până la capăt?
Renunță la aroganță, de asemenea.
Renunță la viitor.
Dacă renunți la viitor, vei renunța la trecut de asemenea.
Doar pentru tine. Nu trebuie să spui nimănui.
Și renunță la această dependență "Cine va fi aici pentru mine?"
Și la proiecții cum ar fi: "Da, în termen de doi ani
eu voi fi într-o relație stabilă și voi deține propriul meu apartament."
Nu este nimic măreț în asta.
Pur și simplu te ține ca un fraier.
Nu vrei să fii un fraier.
Este ceva mai măreț decât aceasta, ce poate să vină.
Ratezi toată aventura și puterea
care vine de la Duhul Sfânt dacă începi să alegi tu pentru tine.
Dacă simți să alegi pentru tine, El te va lăsa să alegi pentru tine.
Dar, de îndată ce renunți la acest sentiment de a avea drepturi, dacă spui:
"Mi-ai dat libertatea de a alege. TU ești alegerea mea",
atunci altceva se va întâmpla.
În lume nimeni nu-ți va spune asta.
Acolo trebuie să fii mândru și să spui: "Ascultă, am drepturi!"
Iar când cred că am drepturi, cred și că lumea mi-a făcut o mulțime de greșeli.
Renunță la mândrie.
Mândria să fii femeie.
Mândria de a fi frumos/ă.
Mândria de a te fi realizat în ceva anume.
Mândria că ești o rasă anume, religie sau națiune.
Renunță la toate aceste lucruri.
Ele aparțin diavolului.
Ele nu-ți aparțin ție.
Și experimentează, trăiește ceea ce rămâne.
Un spațiu mare se va deschide în interiorul Inimii tale.
Smerenie imensă.
Acceptare imensă, iubire, înțelepciune și libertate
deodată ce trăiești contopirea cu ființa cosmică.
Și nici o forță de pe pământ nu te poate manipula, lega sau obliga
pentru că ești gol de tot ceea ce face o "persoană".
De ce crezi că este atât de important să fii o persoană?
Pentru un timp, trebuie să gustăm această stare a personalității,
dar trebuie să vină o vreme când ne întoarcem la puritatea originară.
Întoarce-te la puritatea ta, ființa originală!
Mă întrebi: "Cum?"
Cazi la picioarele lui Dumnezeu. Aceasta nu este o cădere obișnuită.
Nu este o cădere în jos.
Este o cădere în sus în îmbrățișarea Dumnezeului Cel Viu.
Astăzi, pun planurile mele deoparte şi mă deschid spre a observa cu claritate modul în care există lucrurile acum, aici. Îmbrăţişez schimbările, onorez lucrurile noi şi le permit să se manifeste în viața mea.
Eu sunt deschis şi flexibil. Îmi place cum se schimbă totul şi sunt recunoscător pentru toate schimbările, căci acestea sunt daruri oferite mie, spre propriu-mi folos.
După cum știm deja cu toții, universul și propriile noastre celule ascultă întotdeauna, cu atenție, fiecare gând care apare în câmpul nostru de energie. Fiecare gând începe să ia rapid formă și, mai devreme sau mai târziu, devine ceea ce este cunoscut ca și formă gând. Și atunci când doar ne gândim fără nici o intenție asupra a nimic, trimitem o undă de energie de o anumită frecvență în univers, făcând universul, ghizii noștri, sursa, să manifeste orice ar fi ceea ce gândim.
Uneori, atunci când suntem supărați pe cineva, începem să avem gânduri negative la adresa acelei persoane și, fără intenția de a face acest lucru, vom genera o grămadă de energie pe care o vom trimite în calea acesteia! Același lucru se întâmplă și atunci când gândim pozitiv la adresa cuiva, trimițându-i iubire și Lumină.
Ori la ce ne-am gândi, noi generăm și trimitem în univers. Nu numai atât, dar după cum s-a descoperit recent de către oamenii noștri de știință, creierul nostru nu poate face diferența între ceea ce gândim și ceea ce spunem! Ori de câte ori generăm orice tip de gânduri pe care le direcționăm către altcineva, celulele noastre răspund rapid la energia pe care o generăm și încep să acționeze în consecință.
Prin urmare, atunci când gândim ceva pozitiv, și dorim ceva pozitiv cuiva, acest lucru ne influențează pe noi înșine în mod direct, același lucru se întâmplă însă și atunci când gândim ceva negativ. Acesta este motivul pentru care spunem ”VIBRAȚIILE POZITIVE CREAZĂ VIEȚI POZITIVE!”
Deci, cum putem să ne gândim la ceva fără a trebui să fim conștienți de tipul de energie pe care o generăm, pentru a avea șansa de a lucra asupra acelui gând în mințile noastre și a nu afecta nimic în univers?
Răspunsul pare a fi destul de simplu! Punându-ne pe cap o PĂLĂRIE A GÂNDURILOR!
Găsiți-vă un loc liniștit în care să nu fiți întrerupți. Imaginați-vă că aveți o pălărie de vrăjitor pe cap, în interiorul căreia se află flacăra violet și particule din flacăra aurie care plutesc în jur. Niciunul dintre gândurile voastre nu poate ieși de sub această pălărie și, prin urmare, nu afectați pe nimeni prin propriul vostru sine.
În același timp, imaginați-vă că aveți în jurul corpului vostru o sferă formată din aceleași particule care sunt și în pălărie. Permiteți acestor particule să intre pe deplin în fiecare celulă a corpului vostru cu intenția de a-l menține NEUTRU, adică fără NICI O REACȚIE din partea celulelor voastre sau a câmpului vostru de energie la orice sunteți pe cale să experimentați în mintea voastră , și spuneți ”Sunt pe cale să mă exprim pe mine însumi fără a dăuna nimănui, nici mie însumi.”
Acum, după ce le-ați stabilit pe toate acestea, PERMITEȚI-VĂ SĂ GÂNDIȚI TOATE ACELE GÂNDURI CARE ESTE POSIBIL SĂ VĂ DERANJEZE! Permiteți-le acestor gânduri să plutească în jurul pălăriei voastre și în interiorul acestei sfere. Permiteți-vă să experimentați toate emoțiile pe care gândurile voastre le generează, înțelegând că în tot acest timp propriul vostru câmp de energie și cel al altora este protejat.
Când ați terminat cu explorarea sentimentelor pe care aceste gânduri vi le aduc, spuneți mulțumesc și apoi eliberați-le în lumină pentru vindecare și transmutare spunând doar ”Eliberez aceste gânduri în lumină pentru vindecare și transmutare.”
Continuați cu acest exercițiu fie până când rezolvați problemele gândurilor voastre persistente, fie până când vă săturați.
Când sunteți pregătiți să încheiați acest exercițiu spuneți ”Decuplează. Adu-mă înapoi. Împământează-mă.” Acest lucru este foarte important deoarece el vă va aduce energia înapoi la starea sa obișnuită și vă va împământa înapoi în cadrul vostru.
Sper cu adevărat că acest mic sfat vă va fi de folos pe calea voastră! Pentru mai multe astfel de sfaturi și alte articole și canalizări vibraționale, asigurați-vă să vă opriți la blogul meu de la adresa:
Noi nu stim ce este esential în propria existenta personalã, iar altuia nu trebuie sã-i pese de asta. Ce stie un peste despre apa în care înoatã întreaga lui viatã?
Ceea ce a fost amar si dulce a venit din afarã, ceea ce a fost greu dinãuntru, din strãduinta proprie.
Am fãcut, în principal, ceea ce propria mea naturã m-a împins sã fac. A fost penibil sã primesc pentru aceasta atît de multã pretuire si dragoste. sãgeti ale urii au fost tintite spre mine: ele nu m-au atins însã nicicînd, deoarece apartineau întru cîtva unei alte lumi si cu aceasta nu am nici o legãturã.
Trãiesc într-o singurãtate care este dureroasã în tinerete, dar minunatã în anii maturitãtii.
Se spune că suntem ființe divine, care s-au aventurat într-o experiență materială, deși noi ne vedem mai mult ființe materiale, ne comportăm ca ființe materiale, iar mințile noastre privesc inconștient către materialitate, determinându-ne într-un mod covârșitor suferința. Oamenii, care au izbutit să vadă cu ochiul conștiinței dincolo de iluzia materialității, nu sunt atât de mulți pe cât am putea crede; există diferite niveluri de cunoaștere, de înțelegere, de percepție, deci diferite niveluri de conștiință, din interiorul cărora fiecare vede lumea prin lentila nivelului însuși. Cei mai mulți oameni trăiesc în conștiința corporalității, a iluziei că nu mai este nimic afară de corpul însuși, ceea ce face ca frica de moarte să se ascundă cu dibăcie și cu îndărătnicie în spatele tuturor fricilor omenești. Sistemele actuale, politice, economice, sociale, medicale sunt bazate pe principiile ”materialismului”, care-i induc omului o continuă frică de pierdere a vieții, hrănindu-l zi de zi cu toată gama de emoții negative posibile. Dacă oamenii au slujbă, le e o frică fantastică de pierderea acesteia, iar dacă o pierd năvălește peste mintea și conștiința lor teama teribilă că nu-și vor mai găsi o altă slujbă, că vor fi părăsiți și, desigur, nu vor supraviețui catastrofei. Televizoarele ne hrănesc zilnic cu emoții negative, cu drame și tragedii, cu ”sperietori” economice, cu lovituri sub centură, cu trădări, cu imagini ale unui fel de ”holocaust” liber, în care ne e frică unii de alții mai mult decât de orice altceva. Din cauza asta rămânem inconștienți de cine suntem, de unde am venit, ce-i cu noi pe aici, prin viața aceasta, ne mulțumim să urmăm calea bătătorită a celor care se nasc, muncesc, fac copii, cresc nepoți și mor nefericiți. ”Regimentul nefericiților”, compus din miliarde de oameni, merge către o acceptare dureroasă a sorții vitrege, în care toți se simt vinovați, toți sunt agresori, toți suferă, toți păstrează în subconștient rezervoare uriașe de frică, de frustrare, de neîmplinire, de neputiință, de neliniște, de tristețe și de rău.
Am văzut un documentar excepțional despre o fostă doctriță în America: ea și-a abandonat slujba, a renunțat la buletin, la tot ce o lega de sistemele sociale și s-a retras, demascând printr-o carte frica și minciuna în care omul este înlănțuit, precum și inconștiența sa cu privire la adevăr. Ea a spus că sistemele controlează oamenii cu ajutorul fricii. Ea a spus că fiecare frică pe care o învingem ne apropie de suflet și ne face mai conștienți de Sinele noastru, de starea noastră de ființe care nu cunosc moartea. Renunțarea la frici, rând pe rând, una câte una, renunțarea la teroare ne face liberi și conștienți că nu depindem de toată această cohortă întunecată, care ne amenință în experiența sau aventura materială în care am venit.
Toată negativitatea minții umane e chiar o creație a minții și din pricina ei nu suntem liberi, nu cunoaștem adevărul și nu mai știm cine suntem. Nu mai știm că-n interiorul nostru strălucește o infinită frumusețe, un ocean de iubire, o ființă excepțională, care-a fost învățată că este limitată, că nu poate, că nu știe, că nu înțelege, că are motive să se teamă și că suferința e normală. Vibrațiile joase ale urii, ale durerii, ale singurătății, ale fricii, ale îndoeielii și ale neputiinței umane ne-au fost induse și ne sunt hrănite prin toate mijloacele posibile doar pentru că nu suntem curioși să mergem mai departe, să căutăm, să înțelegem, să dorim altceva. Nu ar trebui să căutăm evitarea pierderilor în această misterioasă și fantastică experiență numită ”viața noastră”; ar trebui să ne pierdem fricile, toate fricile, să acceptăm pierderile cu seninătate pentru a decoperi seninătatea, frumusețea și puterea pe care ni le ascunde frica însăși. Numai pierzându-ne negativitatea minții și desprrnzându-ne sistematic, cu o încăpățânare de catâri, de tot ce ne amenință, renunânțând la fiecare frică pe care ne-o trezește viața și situațiile în care suntem puși, mintea se va uni cu sufletul nostru și va simți că suntem nelimitați, frumoși, minunați, dar am uitat aceasta. Aceia puțini care-și amintesc cine sunt s-au dezlegat de sisteme, s-a eliberat de spaime, s-au retras și privesc din starea de frumusețe lăuntrică, din starea de compasiune, către ființele care dorm, au un coșmar, coșmarul neputiinței, al fricii și al suferinței și nu se pot trezi. Să ne trezim înseamnă să fim conștienți că legăturile noastre, vraja teribilă sub care ne aflăm, e vraja în care întârziem cu mintea, hrănindu-ne emoțiile negative, fricile și disperările. Renunțarea la acestea înseamnă de fiecare dată un pas, încă unul către conștiența existenței noastre într-o dimensiune în care răul e doar consecința inconștienței.
Simplul fapt de a fi viu este un dar nemaipomenit, dar nimeni nu ți-a spus vreodată să-i fii recunoscător existenței. Dimpotrivă, toată lumea bombăne, se plânge. Încă de la început, toți cei care te înconjoară îți spun întruna că nu ești ce ar trebui să fii, îți dau sfaturi, îți oferă idealuri mari pe care trebuie să le urmărești. Faptul că exiști nu e prețuit. Viitorul tău e prețuit, important e să devii cineva respectabil, puternic, bogat, renumit, nu doar un nimeni.
Condiționarea constantă a născut în mintea ta ideea: «Nu sunt suficient așa cum sunt, lipsește ceva. Și trebuie să fiu altundeva, nu aici. Nu ăsta e locul în care trebuie să fiu, ci undeva mai sus; trebuie să fiu mai puternic, mai dominator, mai respectat, mai cunoscut».
Mulți oameni ți-au transformat mintea conform ideilor lor despre cum ar trebui să fii. Și nu cu rea-intenție. Părinții te-au iubit, profesorii te-au iubit, societatea vrea să fii cineva. Intențiile au fost bune, dar înțelegerea a fost foarte limitată. Ei au uitat că nu poți transforma o gălbenea în trandafir, și invers.
Tot ce poți să faci e să ajuți trandafirul să crească mai mare, mai colorat, mai parfumat. Îi dai toate elementele necesare transformării culorii și parfumului – îngrășământul potrivit, solul potrivit, îl uzi când și cât trebuie –, dar nu poți să faci tufa de trandafiri să dea flori de lotus. Iar dacă începi să-i imprimi tufei de trandafiri ideea: «Trebuie să faci flori de lotus», imprimi o condiționare greșită. Nu numai că tufa asta n-o să poată să facă niciodată flori de lotus, ci întreaga ei energie va fi îndreptată pe un drum greșit, astfel încât ea n-o să mai dea nici trandafiri, căci de unde să ia energia de a da trandafiri? Iar când se va dovedi că n-au ieșit nici flori de lotus, nici trandafiri, firește că această biată tufă se va simți frustrată, golașă, nedemnă.
Așa se întâmplă cu făpturile umane. Animați de cele mai bune intenții, oamenii îți transformă mintea. Într-o societate mai bună, cu oameni mai înțelegători, nimeni nu va încerca să te schimbe. Toată lumea te va ajuta să fii tu însuți – iar să fii tu însuți e cel mai bun lucru din lume. A fi tu însuți îți dă tot ce îți trebuie pentru a te simți împlinit, tot ce poate să dea sens vieții tale. Simplul fapt de a fi tu însuți și a te dezvolta conform naturii tale va aduce împlinire destinului tău.
Asta e adevărata bogăție. Asta e adevărata putere.
Dacă fiecare ajunge să fie el însuși, tot pământul va fi plin de oameni puternici, inteligenți, înțelegători, împliniți și bucuroși că au ajuns acasă.”
Eşti fără seamăn în lume; şi această unicitate este demnă de a fi celebrată; prin urmare, nu-ţi mai căuta imperfecţiuni!
Eşti unic – mirabil şi nemaiîntâlnit. Nu mai există nimeni asemenea ţie, în tot Universul. În onoarea Sinelui tău – sublim, fără seamăn, ar fi bine să accepţi, să preţuieşti şi să dezvolţi trăsăturile minunate care, împletite în chip desăvârşit, îl constituie pe cel care eşti. Una dintre căi, în acest scop, este de a nu te mai compara cu ceilalţi oameni.ganduri-frumoase-pentru-tine.
Dorinţa de a aprecia cum ne situăm, în raport cu ceilalţi, stă, oarecum, în natura omenească – în special dacă credem că ei sunt mai buni ori mai înzestraţi decât noi, sau că deţin mai mult din ceea ce ne dorim. Totuşi, la drept vorbind, nu ne valorificăm timpul în mod fericit şi eficient, dacă ne comparăm cu ceilalţi, întrucât nu mai există nimeni asemenea nouă, a fiecăruia dintre noi; şi, prin urmare, suntem incomparabili. Uneori, aproape că ne este mai uşor să privim la exterior, având impresia şi nutrind convingerea că suntem imperfecţi, spre deosebire de ceilalţi oameni; mai degrabă decât să ne asumăm răspunderea pentru propriul progres, în raport cu gradul de îndeplinire a obiectivului şi misiunii noastre, în viaţă – în raport cu scopul vieţii noastre. De fapt, e nevoie de mult curaj pentru a ne raporta la noi înşine şi pentru a aprecia dacă ne ridicăm la înălţimea propriilor standarde ori ne vom fi împlinit întregul potenţial.
Fiecare dintre noi a fost înzestrat cu daruri aparte, minunate; şi ne aflăm aici, din raţiuni specifice. Ca fiinţe spirituale, avem, cu toţii, propriul scop al vieţii de împlinit; în virtutea căruia se conturează lecţiile de învăţat şi circumstanţele de traversat, în vederea evoluţiei. Nu este în beneficiul nimănui – şi, în special, al persoanei în cauză, a-şi compara existenţa cu aceea a altor fiinţe, de vreme ce nu are nicio idee cu privire la lecţiile pe care acestea şi-au propus să le înveţe, ori la obiectivele pe care şi-au propus să le atingă.
Mai degrabă, dacă ne putem accepta pe noi înşine; dacă putem aprecia talentele aparte şi calităţile excepţionale care ne caracterizează numai pe noi, la nivel individual; dacă înţelegem că fiecare trece prin propriile experienţe de viaţă, dintr-un anume motiv, atunci suntem mai puţin înclinaţi să ne concentrăm pe ceea ce fie au, fie săvârşesc ceilalţi oameni. A ne înţelege şi onora unicitatea ne permite să scoatem la lumină ceea ce este mai bun în noi înşine, pentru a fi împăcaţi cu existenţa, mai degrabă decât să ne frământăm cu inutile comparaţii. Încearcă să nu te compari cu ceilalţi şi vei vedea, negreşit, cât de mult deţii şi cât de aparte – mirabil şi neasemuit – eşti!
Sunt încântat să pot utiliza acest spaţiu de pe Internet, ca lăcaş în care ne putem alătura, pentru a porni şi înfierbânta o cercetare, la nivel mondial, asupra unora dintre cele mai revoluţionare idei teologice care au ieşit la lumină, de o perioadă îndelungată de timp.
Ideile pentru care intenţionez să valorific acest spaţiu virtual, în viitorul apropiat, sunt cele care se regăsesc în MESAJUL LUI DUMNEZEU CĂTRE LUME: M-aţi înţeles complet greşit. Cred că această nouă carte (publicată cu numai patru luni în urmă, de Rainbow Ridge Books) aşază în faţa speciei noastre, câteva dintre cele mai importante întrebări „Dar dacă?”, ce ar putea fi contemplate de societatea contemporană.
Întrebările sunt importante, deoarece ne invită să chibzuim la unele dintre cele mai auto-vătămătoare idei referitoare la Dumnezeu, pe care le-a adoptat specia noastră. De exemplu, după ideea conform căreia Dumnezeu este de temut, cred că cea de-a doua noţiune nocivă pe care unele fiinţe umane o nutresc, cu privire la Dumnezeu, e gândul că s-ar putea ca Dumnezeu nici măcar să nu existe.
Motivul pentru care este dăunătoare se referă la împiedicarea tuturor ateilor şi a numeroşi agnostici de la valorificarea puterii Dumnezeieşti, chiar pe când întreaga omenire năzuieşte şi se străduieşte să coopereze, cu scopul de a crea viaţa pe care noi spunem, cu toţii, că ne-o dorim pentru fiecare fiinţă de pe această planetă.
Dacă vei zări un afiş lipit pe uşa de la intrare, din partea municipalităţii, anunţându-te că este întreruptă alimentarea cu energie electrică, nu te vei mai osteni să aprinzi lampa, întrucât vei fi şti că nu are niciun rost. Atunci, vei fi în beznă. Puterea care „curge” îţi este de prisos, fiindcă tu nu crezi că ea curge. Nici măcar nu vei încerca, pentru că ţi s-a spus de către cineva învestit cu autoritate, că puterea nu există.
Se estimează că, la ora actuală, peste 10 procente din populaţia lumii cred că puterea este stinsă. Este, cu aproximaţie, numărul oamenilor care se categorisesc pe ei înşişi, ca nereligioşi, dintre care 2 procente mărturisesc, realmente, ateismul. Şi, din vasta majoritate a celor care afirmă că într-adevăr cred în Dumnezeu, un număr imens au, în răstimpuri — şi, uneori, pe tot parcursul vieţii — îndoieli cu privire la existenţa aievea, a Dumnezeului în care cred.
Acum se iveşte Marele Dar dacă . . .
Dar dacă este adevărat, fără umbră de îndoială, că Dumnezeu există?
S-ar produce o schimbare? Ar conta? În tabloul general al lucrurilor, ar avea vreun impact semnificativ asupra experienţei noastre planetare?
Da. În cazul în care întreaga lume ar crede, fără ezitare, că există o Putere Supremă, din care s-a ivit viaţa pe Pământ, s-ar crea un context general acceptat, un fundament sacru ori teologic, în vederea formulării, la nivel colectiv, a valorilor fundamentale ale omenirii.
La ora actuală, valorile care îndrumă comportamentul speciei noastre nu sunt colective sau uniforme. Ele sunt risipite pretutindeni.
O persoană ar putea crede că abandonarea religiei ar trebui să fie pedepsită cu moartea; în vreme ce o altă persoană ar putea crede că persoana care a pedepsit cu moartea o altă persoană, pentru abandonarea religiei sale, ar trebui să fie pedepsită cu moartea — pentru a utiliza un exemplu grăitor, adus în discuţie de cronica de ştiri din Capitolul 2.
O persoană ar putea crede că scopul vieţii este de a trăi în aşa fel încât să-L mulţumeşti pe Dumnezeu şi să ajungi în rai; în vreme ce o altă persoană ar putea crede că scopul vieţii nu are nimic de-a face cu mulţumirea lui Dumnezeu; pe când o a treia persoană ar putea crede că nici măcar nu există vreun Dumnezeu de mulţumit.
CUM POT SCHIMBA LUMEA ? ALEGAND SA MA SCHIMB PE MINE INSUMI !SUNT RECUNOSCATOARE ENERGIEI OMNIPOTENTE SI ATOTCREATOARE PENTRU IMAGINATIE, EMOTIE , CUVANT SI PENTRU POSIBILITATEA DE A LE COMBINA INTR-O INFINITATE DE REALITATI . VIATA ESTE SUMA ALEGERILOR PE CARE LE FACEM. CE ALEGEM- CEEA CE NE UNESTE , SAU CEEA CE NE DESPARTE ?
