Tu cel minunat, adorabil şi neasemuit

Postat Maria

Eşti fără seamăn în lume; şi această unicitate este demnă de a fi celebrată; prin urmare, nu-ţi mai căuta imperfecţiuni!

Eşti unic – mirabil şi nemaiîntâlnit. Nu mai există nimeni asemenea ţie, în tot Universul. În onoarea Sinelui tău – sublim, fără seamăn, ar fi bine să accepţi, să preţuieşti şi să dezvolţi trăsăturile minunate care, împletite în chip desăvârşit, îl constituie pe cel care eşti. Una dintre căi, în acest scop, este de a nu te mai compara cu ceilalţi oameni.ganduri-frumoase-pentru-tine.

Dorinţa de a aprecia cum ne situăm, în raport cu ceilalţi, stă, oarecum, în natura omenească – în special dacă credem că ei sunt mai buni ori mai înzestraţi decât noi, sau că deţin mai mult din ceea ce ne dorim. Totuşi, la drept vorbind, nu ne valorificăm timpul în mod fericit şi eficient, dacă ne comparăm cu ceilalţi, întrucât nu mai există nimeni asemenea nouă, a fiecăruia dintre noi; şi, prin urmare, suntem incomparabili. Uneori, aproape că ne este mai uşor să privim la exterior, având impresia şi nutrind convingerea că suntem imperfecţi, spre deosebire de ceilalţi oameni; mai degrabă decât să ne asumăm răspunderea pentru propriul progres, în raport cu gradul de îndeplinire a obiectivului şi misiunii noastre, în viaţă – în raport cu scopul vieţii noastre. De fapt, e nevoie de mult curaj pentru a ne raporta la noi înşine şi pentru a aprecia dacă ne ridicăm la înălţimea propriilor standarde ori ne vom fi împlinit întregul potenţial.

Fiecare dintre noi a fost înzestrat cu daruri aparte, minunate; şi ne aflăm aici, din raţiuni specifice. Ca fiinţe spirituale, avem, cu toţii, propriul scop al vieţii de împlinit; în virtutea căruia se conturează lecţiile de învăţat şi circumstanţele de traversat, în vederea evoluţiei. Nu este în beneficiul nimănui – şi, în special, al persoanei în cauză, a-şi compara existenţa cu aceea a altor fiinţe, de vreme ce nu are nicio idee cu privire la lecţiile pe care acestea şi-au propus să le înveţe, ori la obiectivele pe care şi-au propus să le atingă.

Mai degrabă, dacă ne putem accepta pe noi înşine; dacă putem aprecia talentele aparte şi calităţile excepţionale care ne caracterizează numai pe noi, la nivel individual; dacă înţelegem că fiecare trece prin propriile experienţe de viaţă, dintr-un anume motiv, atunci suntem mai puţin înclinaţi să ne concentrăm pe ceea ce fie au, fie săvârşesc ceilalţi oameni. A ne înţelege şi onora unicitatea ne permite să scoatem la lumină ceea ce este mai bun în noi înşine, pentru a fi împăcaţi cu existenţa, mai degrabă decât să ne frământăm cu inutile comparaţii. Încearcă să nu te compari cu ceilalţi şi vei vedea, negreşit, cât de mult deţii şi cât de aparte – mirabil şi neasemuit – eşti!

Nu te mai compara cu ceilalţi!

Tu cel minunat, adorabil şi neasemuit

de Madisyn Taylor

sursa