Ce înseamnă „să lupţi”?

 Cineva m-a întrebat recent: „Oare să nu lupt pentru omul pe care-l iubesc? Oare să nu lupt pentru acela care-mi face ziua întreagă mai frumoasă”? Dar, ce înseamnă „să lupţi”? Ce înseamnă lupta atunci când prezenţa celuilalt sau un cuvânt de-al lui îţi face ziua fericită, dar lucrurile nu stau aşa şi viceversa? Dacă nu-i o bucurie reciprocă în dragoste, în prietenie, în bucuria de a vorbi unul cu altul, în aceea de a ne întâlni unul cu altul, dacă nu împărtăşim aceeaşi stare în orice situaţie am fi, pentru ce luptăm şi cu cine? Oare putem noi visa să-i trezim altuia în inimă şi-n minte dragostea pe care n-o poate simţi? Putem găsi vreo armă pe lumea asta, fie ea şi o pană de înger sau o puşcă, pentru a forţa pe cineva să ne iubească?

Eu cred că se poate să gândim, să visăm, să ne dorim aşa ceva, dar nu pun pariu pentru frumuseţea consecinţelor. Dragostea este sau nu este. Nu poate fi forţată şi de aceea nu cred că ea poate fi obiectul unei lupte. A, dacă iubeşti un om  care te iubeşte, dar se opune altcineva iubirii, se opun alţi oameni sau circumstanţe de viaţă, se poate... Atunci chiar eşti obligat să păşeşti într-un război pentru dragostea ta. Atunci să nu-ţi laşi iubirea răpusă de alte forţe, de alte opinii, de oameni care nu iubesc şi nu trăiesc în locul tău. Pentru dragoste merită să lupţi: poate că numai într-un război pentru dragoste merită să fii implicat într-o viaţă întreagă.
Dar, una-i să te războieşti cu alţii, cu circumstanţele vitrege, cu opoziţiile şi aberaţiile mentale ale altor oameni şi alta-i să vrei iubirea de la cineva care... dă toate semnele că nu simte la fel. Într-un asemenea caz, pierzi energie şi, adesea, obţii efectul opus celui dorit pentru că iubeşti prin respingere. Îl iubeşti pe acela ce te respinge. Într-un asemenea caz, ar fi mai util să lupţi cu tine însuţi, cu tiparul din mintea ta, care te stimulează şi te atrage să te vindeci. Să vindeci percepţia că nu eşti iubit, percepţia că eşti respins, dar şi percepţiile greşite pe care le-ai acumulat în inconştient despre sexul opus.
Majoritatea oamenilor iubesc măcar o dată în viaţă pe cineva care... nu le răspunde sentimentelor pentru că majoritatea oamenilor trec prin experienţe în care sunt părăsiţi. Reacţiile, atitudinile şi percepţiile pe care le creăm odată cu primul abandon în dragoste se înregistrează în inconştient şi, mai devreme sau mai târziu, tiparul creat atunci se activează în relaţia cu un om care ne va respinge. Inconştientul nostru recunoaşte omul instantaneu şi-i transmite conştiinţei; „uite-l pe acela care te atrage. Îl iubeşti tocmai pentru că el te va respinge.” Aşa începe povestea de iubire în care vom fi respinşi pe măsură ce vom insista că iubim. Respingerea în dragoste devine teribil de greu de vindecat pentru că ne opunem vindecării, emiţând continuu gânduri şi sentimente de suferinţă, de respingere, de singurătate.
Peste toate acestea se suprapune „atracţia”! Fenomenului de atracţie nu-i putem rezista, el este cel mai greu de înţeles şi de învins. De fapt, atracţia este tocmai semnalul comunicării noastre subtile cu celălalt; în măsura în care izbutim să apelăm la raţiune, să ne orientăm atenţia spre alte preocupări, să ne dorim în mod conştient un partener care ne iubeşte, să ne creionăm portretul partenerului dorit, atracţia se diminuează. Pe măsură ce atracţia dispare, gândurile de suferinţă şi dorinţele pe care le avem într-o relaţie neprofitabilă, care ne dezenergizează şi ne frânge inima, se diminuează şi ele până la dispariţie. În această stare, mulţi au surpriza fantastică de a-l vedea pe cel ce le-a trezit dragostea, făcând paşi vioi către dragoste.
Cel ce părea că nu te iubeşte până mai ieri, se întoarce către tine cu dragoste. Nu se întâmplă, însă, întotdeauna acest fericit scenariu; uneori, el devine şi mai fericit pentru că atragem în câmpul nostru exact acel partener pe care-l visăm. Într-un alt caz, cel dorit se întoarce, dar noi ne trezim într-un pustiu, nu mai simţim iubire pentru el, nu ne mai interesează, ba ne putem întreba ce anume ne-o fi pus inima pe jar până atunci, ce am văzut la omul acela? Respingerea în dragoste cere „vindecare” în mintea şi-n sentimentele noastre. Respingerea în dragoste ne conştientizează: cînd suntem respinşi, noi ştim cu precizie cum anume ne dorim să fie omul pe care-l vrem lângă noi pentru toată viaţa.
MARIA TIMUC