De cate ori gandim,emitem extensii ale mintii .
Cand construim scenarii in minte,expulzam energie,forme gand.
Gandurile devin forme prin repetare.
Dar noi suntem educati sa repetam obsesiv frici sau judecati,sau lupte cu noi si cu ceilalti.
Extensiile mintii,gandurile,nu isi parasesc sursa,dar construiesc miniplase,minimatrixuri.
Acestea se intersecteaza cu celelalte de acelasi fel,emise de ceilalti,si se incalcesc se incurca unele cu altele.
Orice gand gandit este o extensie.
Problema e ca gandim cel mai des ganduri lipsite de iubire si de iertare,si tocmai acelea separa si scindeaza,dau aparenta de fragmentare in piese mici care nu au nici un inteles.Si produc frica.
Sunt imagini proiectate pe oglinda mintii,pe care le credem reale,pentru ca vrem sa fie reale.
Si crezandu-le reale, ele chiar fac realitatea ,fac visul,filmul vietii,si il mentin.
Pe de alta parte,efortul de a gandi ganduri de iubire ,e un pas,dar fiind un efort,nu este iubire,este ceva fortat,deci fals.
Asa ca si aceste ganduri construiesc vise,iluzii,despre ceva care nu exista.
De aici si confuzia.
Doar abandonarea oricarei lupte,doar suspendarea oricarui gand( nu e nevoie sa ne dam cu parerea despre nimic), prin mutarea atentiei pe altceva,de exemplu pe respiratie( sau pe o stare de recunostinta),poate opri construirea de noi si noi vise.
Un vis de pace e tot un vis,dar cel putin e abandonata lupta.
Un vis de pace prin iertare,nu prin impunere,caci altfel devine o lupta inutila si bine mascata,dar fara sfarsit.
''Priveste marea proiectie,dar priveste-o cu hotararea ca trebuie vindecata si nu cu frica.
Nimic din ce ai faurit nu are putere asupra ta daca nu vrei tu sa ramai separat de Creatorul tau si de o voie potrivnica Voiei Sale''(Un Curs in Miracole)
Vindecarea este darul nostru.Pentru asta suntem aici.
Sa ne vindecam pe noi si prin noi pe ceilalti.
Cu blandete!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu