miercuri, august 13, 2014

Ultimul adevar

Postat Maria
Cunosc acum multe fiinte care sunt treze, dar care nu isi asuma Lumina care ele sunt. Simpla lor prezenta, pur si simplu vindeca. Au o vibratie ridicata si o emit, desigur, „sfintind” spatiul din jur. Cu toate astea inteleg sa isi coboare nivelul atat vibratoriu cat si al experientei, prestand unele activitati comerciale, zic ele non virulente. Benigne, ar mai zice cate unul. Dar nu inteleg ca modul in care ei privesc viata este virusat de confuzie. Inca cotizeaza la capitolul griji/nevoi/necaz/durere. Emitand si aceste frecvente nu e limpede ca vibratia lor nu poate ramane constanta? In loc de a insista cu cautarea inlauntru a abilitatilor lor unice, devin iar efect al filmului desenat cu o zi mai inainte. Prin starile lor si prin sentimente si emotii inca confuze. Nu ar fi preferabil sa devina...un desenator mai bun? Adica sa rezolve si ultimele pupitre?
Ne suntem datori noua insine, experientei noastre catre excelenta umana, sa trecem cat mai vertical prin pupitrele Simulatorului viata si sa il absolvim cu succes! Balba nu seamana nici a verticalitate si nici a succes. Nu ca ar fi vreo nenorocire daca noi alegem sa ne desfiintam, sa ne tarim in continuare sau sa ne prelingem pe langa pereti. Insist sa cred cu tarie insa ca putem ceva mai armonios! Si asta nu pentru ca speranta moare ultima! Ci pentru ca stiu ce sunteti fiecare. Si nu pentru ca succes ar presupune o alta competitie, in afara de cea a ta, cu tine!
Dincolo de dobandirea trezirii DEFINITIVE se afla adevaratele provocari creative. Adica dincolo de ...punctul zero! Unde in mod limpede nu mai creezi inspirandu-te de la monitor/ecranul Simulatorului. Singura Lege pe care o vei mai respecta va fi cea a ARMONIEI creative. Exact ca un pictor in fata panzei inca virgine...ce urmeaza sa FIE, este doar in mintea lui, deocamdata! La acest moment „pictorul” va trebui inclusiv sa uite ca, poate, pana ieri era ...cubist sau pointilist, sa uite...tot, si sa se redefineasca si pe el!
Despre drumul printre pupitrele Simulatorului este cazul sa punctam cateva aspecte. Orice astfel de „pupitru” este definit de o anume vibratie a constiintei care esti, in ACUM-ul tau! Ca sa intelegi mai bine, hai sa convenim ca ar fi un „etaj dintr-o cladire”, cu infinite nivele! Tu esti cladirea, in tine se regasesc toate nivelele infinite, dar OPERATIONAL devine cel pe care tu...esti, ACUM! ACOLO tu vibrezi! Este punctul de constienta al constiintei CARE ESTI! Daca vei vibra la etajul opt, sa spunem, atunci INTREAGA TA PERSPECTIVA va fi caracterizata de acel PUNCT LIMITAT de vedere/perspectiva. Desigur nu poti vedea intregul peisaj dintr-o privire, oricum sunt 360 grade, dar intreaga ta experienta se va caracteriza exact pe „valorile vibratorii” ale etajului respectiv. Cel mai probabil este ca tu sa urmaresti anumiti parametrii/detalii ale experientei, luate ca jaloane ale evolutiei experientei tale.
Ceea ce TREBUIE sa stii, apriori, este ca absolut toate aspectele, vazute si nevazute, le vei experimenta exact functie de vibratia respectiva.
Admitand ca ai ales sa urmaresti modul cum te repozitionezi in relatiile interumane, daca te vei uita mai atent vei vedea ca automat te-ai repozitionat si functie de relatiile cu obiectele, contextele experientiale, si ORICE ALT aspect. Chiar daca nu ai urmarit asta. Exista desigur si un „clenci” aici. Tu poti urmari sa imbunatatesti relatiile interumane, doar ca ai o tema nefacuta la capitolul „punere in comun/impartasire”. Sa zicem in zona bunurilor de folosinta imediata. Vei observa ca, oricat te vei stradui sa imbunatatesti pozitionarea ta relationala cu semenii, parca vei impinge la ziduri. Nu iti va iesi! Este si firesc sa fie asa. Ai o tema nefacuta la obiecte, deci o anume „perspectiva”, caracterizata printr-o anume vibratie, pe care nu o poti depasi. Ea actioneaza ca o funie care te leaga de etajul vibrator respectiv, si va trebui intai sa tai acea funie, adica sa iti muti o vreme interesul catre intelegerea/constientizarea aspectului limitativ din relatiile cu obiectele, abia apoi te poti refocusa pe relatiile interumane.

1 comentarii:

Anonim spunea...

Citesc si ma minunez !
Un volum urias de informatii aparte - putin uzitate si de putini cunoscute , o sinteza din cunostinte temeinice de a caror cunoastere si temeinicie putini au parte si pe care doar cativa le stapanesc in profunzime iar peste toate o lumina a sufletului , o intelegere dincolo de toti si toate , o eleganţa a exprimarii filtrata de un rafinament si un stil diferit de cotidian si deosebit de uniformitati generale - toate acestea si multe altele care te reprezinta vizibil m-au impresionat total .
Nu , nu pot eu face un binemeritat regal al spiritului tau liber si al entitatii care incontestabil esti - pot doar sa ma minunez , privindu-te cu ochii mari si astazi si maine , mereu !
Stii Maria , eu sunt doar un pitic ... mai sunt si anonim insa ridicandu-ma pe varfuri fara sa sper ca ma vezi dar avand convingerea ca ma auzi chiar daca vorbesc in soapta si cu fruntea aplecata de respectul si consideratia pe care le impui prin merit - ridicandu-ma pe varfuri deci , iti spun din tot sufletul meu de pitic acestea toate , insotindu-le de toata caldura , recunoasterea si recunostinta de care sunt capabil .
Nu stiu daca gresesc afirmand cu toata deschiderea dar si responsabilitatea ca tare-mi esti draga !
Stiu doar ca o spun cu emotie !
Si mai stiu ca nu pot eu gresi pe cat poti tu ierta ...

< Piticul anonim >

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...