Maria plange

Lacrima care curge neinvitata, ochiul care vrea sa o opreasca , dar ea se rostogoleste pe obraji.

Sufletul se alina , plange, scoate afara tot ce e neterminat.
Lumea lacrimii ne inalta sau ne coboara?
Maria plange si isi ascunde aici una din lacrimi!

Se uritise trupul gandit.
Cuvintele erau spuse intr-o limba straveche si barbara.
A trai , devenise am trait,-
Incepuse ceva din sinea mea sa moara.
O pata de umbra m-a traversat;
Era numai de la un vultur in zbor
Ce-ntrerupea minunat
Locul in care m-am nascut ,
De cel in care o sa mor.
Cine te-a plans cu ochiul lui pe tine soare ,
lacrima arzatoare?
Nichita Stanescu