Iar asta depinde de tine, cu ce vrei să construiești, cu mintea sau cu inima, Omule, iar viitorul tău va arăta în consecință, o creație a minții sau a inimii… nevroză, calcul, acumulare sau iubire…
Doar aceste gânduri se pot coagula, se pot închega în “oceanul cauzei” – cum îl numesc hindușii, în matricea unde plutesc toate gândurile, unde se intersectează căile energetice, aceste gânduri se coagulează și prind viață, ele trasează un fel de brazdă adâncă energetică de-a lungul căreia se va organiza apoi lumea materială și viitorul și acțiunile și faptele și experiențele…
Dar poți folosi, Omule, puterea gândului pentru a face asta, e extrem de important, tu îți poți decide soarta, Omule…
- Și milioanele de oameni, care sunt bolnavi sau flămânzi, asta și-au dorit? întrebă Omul din nou confuz…
- Bine-nțeles că nu și-au dorit asta în mod conștient, răspunse Spiritul ușor agasat, dar uiți că există un subconștient cel puțin la fel de puternic, și o karmă de care ei habar n-au, am mai vorbit despre asta… **
Oamenii mai simpluți, a căror conștiință este mai puțin evoluată, sunt conduși de această karmă, de subconștientul lor și de tiparele lor mentale culturale, educaționale, etc., acestea toate generează automat gânduri care decid traseele energetice ale viitorului lor… într-un mod complet inconștient sau foarte puțin conștient… Acești oameni nu-și pot înțelege mintea sau emoțiile și de aceea vor fi mereu stăoâniți, controlați de ele… aceasta este karma de fapt…
Pe măsură ce gradul de conștientizare crește, oamenii vor ajunge să-și poată construi singuri viitorul, dar asta deja ai văzut, de exemplu la cei ambițioși sau care au un model foarte clar de urmat în viață, care si-au propus ceva, la cei care nu se abat de la drumul lor… Ceea ce fac ei – constituie un progres în sensul folosirii puterii minții, dar e departe de a fi calea perfectă…
Spuneam mai de mult că liberul arbitru nu e liber de loc: acești oameni rămân sclavii unor tipare mentale sau a unor emoții subconșiente, în numele cărora lucrează, păcălindu-se însă mereu că “asta este voia lor”, că ei sunt cei care decid, că ei nu se supun unor reguli comune, etc. Dar ei nu fac decât să-și urmeze căile energetice trasate de subconștientul lor – care vrea mereu să dovedească câte ceva, sau să se răzbune sau să vindece vreo rană veche, sau să rescrie vreo istorie trecută, sperând că “de data asta” – istoria se va sfârși altfel, că schimbând acestă istorie de fapt vor putea schimba trecutul, sărăcia, boala, abandonul, ne-iubirea…
Bine-nteles, aici există și tot felul de lucruri bune – pe care ți le poți propune să le realizezi cu puterea minții tale, și-ți vei construi astfel un viitor “mai bun”… dar încă există karmă și dorință, Omule…
Doar când vei evolua suficient de mult vei scăpa din înlănțuirea karmei și a dorințelor… sau așa-zisele dorințe care ți-au mai rămas – vor fi în concordanță cu voia Existenței și atunci nu mai există nici o luptă și nici o încrâncenare… viitorul tău va fi perfect tocmai pentru că nu te mai lupți să-l creezi într-un anume fel, Existența îți va crea viitorul perfect…
Atunci nu vei mai avea nevoie de puterea gândurilor tale, va decide Existența pentru tine, tu doar vei simți drumurile energetice și le vei urma, ceea ce spuneam la începutul discuției noastre…
Sau când tot ceea ce vei face – va fi în slujba altora, din compasiune…, atunci când vei deveni un bodhisattva…
- Deci ar fi mai bine să mă las în voia sorții, speculă din nou Omul, căutînd o soluție mai laîndemână…
- Depinde cum o faci, Omule, la nivelul tău de evoluție - dacă o faci doar ca să scapi temporar de răspunderea unei decizii sau pentru că “strugurii sunt acri, oricum” – atunci te păcălești tu singur…
A te lăsa în voia Existenței, ca mod de viață, are valoare doar după ce ți-ai depășit, cel puțin parțial, mintea și ego-ul și dorințele – de-adevăratelea, doar după ce ai înțeles cu mintea și cu inima ta – că așa trebuie să faci…
Iar apoi trebuie să-ți dezvolți puțin această abilitate de “a simți” Existența și calea, de a urma semnele…
Până una-alta însă, tine minte că întreaga ta viață este o decizie: de la cu ce te îmbraci dimineață și până la ceea ce vrei să faci cu viața ta.
- Da, Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru, se grăbi Omul să se agațe de un concept aflat în mare vogă…
- Așa este, Omule, însă încearcă să înțelegi odată pentru totdeauna – că deciziile tale nu sunt “libere”, întotdeauna ele sunt luate sub influența subconștientului, a minții, a ego-ului și așa mai departe, sunt ceea ce numeam “semințele karmice”, ele stau ascunse în minte sau în subconștient și “germinează” o dată ce apar condițiile secundare favorizante: o anumită experiență, un anumit om care apare în viața ta, un episod care redeșteaptă memoriile subconștiente, o provocare asemănătoare uneia din trecut rămasă nerezolvată…
- Și atunci care este soluția, pentru omul obișnuit, așa ca mine? se interesă Omul…
- Soluția este să devii conștient, să înțelegi toate aceste mecanisme care te condiționează și care guvernează deciziile și apoi să nu te mai supui lor… De fiecare dată când ai de luat o decizie - să te observi, să înțelegi ce stă în spatele acelei decizii, și în acest mod încet încet vei produce din ce în ce mai puțină karmă…
Tu spui că Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru, așa este, Omule, dar gândește-te că acest liber arbitru este responsabil de fiecare dintre acțiunile tale, nu doar de cele majore, ce meserie ți-ai ales, dacă ai decis să te căsătorești sau să desparți de cineva, etc.… liberul arbitru înseamnă fiecare decizie a vieții, asta înseamnă că tu alegi ce mănânci azi-dimineață, cu ce te îmbraci, etc., toate aceste mici acțiuni, toate sunt dictate de liberul tău arbitru…
Și ceea ce este interesant, chiar și aceste acțiuni aparent neînsemnate sunt influențate în mare măsură de condiționările tale și de subconștient: de exemplu, “ai ales” să nu mănânci o prăjitură “ca să nu te îngrași”. Dar “ca să nu te îngrași”-ăsta are în spate o întreagă istorie: un anumit model cultural de frumusețe, corespunzând unui anumit spațiu și timp, iar apoi întreaga ta istorie legată de imaginea de sine, de aprecierea din partea celorlalți, de nevoia ta de a fi iubit, valorizat, de a te încadra în “standardele” frumuseții, în spatele acestei prăjituri sunt toate umilințele tale din copilărie, frica de respingere și de ne-iubire, obsesia frumuseții, etc. Cum poți spune tu că această mică alegere a ta, de a mânca sau nu o prăjitură, este “liberă” – când ea ascunde de fapt, o atât de mare încărcătura emoțională, socială, culturală? Înțelegi, Omule? La fel, cu ce te îmbraci azi… îți iei o anumită haină pentru că asta se potrivește cu grupul social cu care ai de-a face, cu impresia pe care tu vrei să o lași celorlalți, cu moda, etc., deci doar aparent tu “ai ales” cu ce te îmbraci sau ce mănânci, de fapt au ales trecutul tău emoțional, condiționarea ta mentală, fricile tale ancestrale de a nu fi acceptat de către “turma” zilelor noastre, societatea, cu cultura, morala și obișnuințele ei.
Și atunci revin, soluția este să-ți conștientizezi această viață chiar și cu pași mici, folosindu-te de aceste mici evenimente de zi cu zi… de ce ai anumite obiceiuri alimentare? Pentru că așa o cere cultura ta, pentru că ți-e frică de nu știu ce aliment, pentru că “ți s-a spus” că acel aliment e nesănătos, pentru că “statisticile” sau “oamenii de știință” sau pe internet cineva zice aia sau ailaltă, tot felul de lucruri care în majoritate nu îți aparțin și pe care tu le-ai preluat și ți le-ai însușit fără să-ți dai seama, considerându-le acum ca făcând parte din ceea ce tu crezi că este “natura ta” care decide…
- Și care esre “natura mea”? se burzuli Omul…
- Oho, ai răbdare, vom vorbi despre asta mai încolo, este cel mai important lucru pe care trebuie să îl înțelegi și n-are nici o legătură cu liberul arbitru ăsta despre care îți tot place să vorbim… este de fapt – Esența tuturor învățăturilor, se bucură Spiritul să strecoare o aluzie despre cea mai importantă învățătură a sa, care avea să urmeze și ea în curând…
Și ca să ne apropiem de sfârșitul acestei discuții, mai am de spus câte ceva… și anume privitor la responsabilitatea acestor decizii, Omule, pe care trebuie să ți le asumi…
Gândește-te, în majoritatea cazurilor, tu consideri că ele sunt dictate de liberul tău arbitru, dar de care ori ai curajul să ți le și asumi? Nu găsești de cele mai multe ori – tot felul de scuze și de explicații sau de alți vinovați – până când ajungi să te minți chiar și pe tine însuți, atunci când lucrurile nu merg așa cum te așteptai?
Cu atât mai mult, Omule, dacă chiar vrei să ai un “liber arbitru” – va trebui să-ți asumi tot ceea ce alegi, tot ceea ce gândești și ce faci, fie ele cele mai mari prostii sau nebunii sau eșecuri sau deziluzii…
Asta face parte tot din “trăitul conștient”, pe care ți-l propuneam…
Dar să revin, ceea ce vroiam de fapt să-ți spun, este că liberul arbitru se referă și la gesturile foarte mici și de fapt așa ar trebui gândită sau regândită viața ta, din aceste gesturi mici puse cap la cap, deci fiecare gest mic făcut în mod conștient, înțeles de unde vine el și încotro duce el… și asta înseamnă, revenind, Vipassana, deci a trăi în mod conștient, a fi prezent în fiecare gest, în fiecare acțiune a ta, fie ea cât de micuță…**
Și știi care este alegerea supremă? Întrebă Spiritul năstrușnic…
- Care? întrebă Omul îmbufnat, anticipând că din nou o va lua peste nas…
- Alegerea supremă – este ce fel de viață vrei tu să duci, Omule, o viață omenească sau o viață ne-omenească?! Asta ar fi decizia supremă a liberului tău arbitru…
Și dacă vrei modul ideal în care ar trebui să iei decizii și să-ți construiești viitorul… acesta ar fi să stii ce ai de făcut în această viață, să fii conștient de misiunea sau de lecția ta, apoi să înveți voia și legile Existenței, să te supui lor, să le îmbini pe cele două, și acolo unde e nevoie, să le întărești sau să le susții cu puterea gândului tău…
Indra
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu