„Ei bine”, spui tu „dacă aş avea un elicopter sau un avion, aş putea ieşi din văgăuna asta!” Nici nu-ţi dai seama cât de absurd sună aceste cuvinte. Lasă-l încolo de avion, semen al meu! Foloseşte scara.
„Chestia aia grosolană? Asta nu o să mă scoată de aici!”
Cu toţii cunoaşteţi acest dialog. Am mai avut conversaţia asta o dată. Ceilalţi continuă să vă arate scara, dar voi continuaţi să vă uitaţi în altă parte. Intr-un fel, vă place să fiţi „victime inocente”.
Problema este că victima inocentă nu va admite niciodată scara. Ea nu va admite niciodată că are instrumentul necesar pentru a se extrage din suferinţă. Asta, deoarece, de îndată ce admite că are acest instrument, ea încetează de a mai fi victimă. Nimănui nu-i mai este milă de ea. Jocul de a fi un creator handicapat se sfârşeşte.
Dumnezeu spune tot timpul: „Nu-mi place să Mă repet, dar trebuie să ştiţi că nu există creatori handicapaţi”.
Prin urmare, dacă doriţi să vă descoperiţi propria integritate, trebuie să încetaţi de a mai pretinde că sunteţi victime. Trebuie să încetaţi de a mai pretinde că nu vi s-au dat instrumentele potrivite. Trebuie să luaţi lutul şi să-l prelucraţi.
Orice persoană care face aceasta, încetează de a se mai plânge şi îşi vede în continuare de viaţă. Ea învaţă să aibă grijă de ea însăşi – şi le dă altora posibilitatea de a avea grijă de ei înşişi. Intr-adevăr, ea anulează orice sentiment de obligaţie faţă de alţii şi a altora faţă de ea, astfel încât este liberă să-şi urmeze îndemnurile minţii şi inimii.
Paul Ferrini
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu