,,Dragostea este extrovertita, se întinde fără frică spre celălalt, încrezătoare că va fi primită – şi este întotdeauna primită.
Frica înseamnă să te strângi în tine însuţi, să te închizi, să închizi toate uşile, toate ferestrele, astfel încât nicio rază de soare, nicio pală de vânt, nicio picătură de ploaie să nu poată ajunge la tine – ţi-e foarte frică. Intri în mormânt de viu.
Frica este un mormânt, dragostea este un templu.
Prin dragoste, viaţa ajunge pe culmea ei cea mai înaltă. De ce ţi-ar fi frică?
Poate să-ţi fie frică de ego-ul tău, poate să-ţi fie frică de plăcerile tale trupeşti, poate să-ţi fie frică de lăcomia ta, poate să-ţi fie frică de posesivitatea ta; poate să-ţi fie frică de gelozie – însă nu se pune în niciun caz problema să-ţi fie frică de dragoste.
Dragostea este divină. Dragostea este asemenea luminii. Când există lumină, nu poate exista întuneric. Când există dragoste, nu poate exista frica.
Dragostea poate să facă din viaţa ta o mare sărbătoare – însă numai dragostea, nu şi plăcerea trupească, nu şi ego-ul, nu şi posesivitatea, nu şi gelozia, nu şi dependenţa.”
~ Osho ~
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu