Nu întreba niciodată un nor: «Unde te duci?

Postat Maria

„Există lucruri care doar se întâmplă, care nu pot să fie făcute. Calea facerii este calea lucrurilor obișnuite, lumești. Poți face ceva pentru a câștiga bani, poți face ceva pentru a fi puternic, poți face ceva pentru a avea prestigiu, dar nu poți face nimic în ceea ce privește gratitudinea, în ceea ce privește tăcerea. Este semnificativ să fie înțeles faptul că «a face» înseamnă lumea, iar a «nonface» înseamnă ceea ce este dincolo de lume – unde lucrurile se petrec, unde numai valul te aduce la țărm. Dacă înoți, pierzi. Dacă faci ceva, desfaci; deoarece orice acțiune de a face este lumească. Foarte puțini oameni au ajuns să cunoască secretul nonacțiunii și de a lăsa ca lucrurile să se petreacă de la sine. Dacă vrei lucruri mari – lucruri care nu se află la îndemâna mâinilor omenești, minții omenești, abilităților omenești –, atunci va trebui să înveți arta nonacțiunii. Eu îi spun meditație. Este o nenorocire, pentru că, de îndată ce îi dai un nume, oamenii încep imediat să întrebe cum să «o facă». Și nu poți spune că greșesc, deoarece însuși cuvântul «meditație» creează ideea de a face. Își au doctoratele lor, au făcut o mie și unu de lucruri; când aud cuvântul «meditație», cer: «Spune-ne exact cum se face». Iar meditația, în esență, înseamnă începutul nonacțiunii, relaxării, lăsării în voia valurilor – înseamnă să fii o frunză în vânt sau un nor purtat de vânt. Nu întreba niciodată un nor: «Unde te duci?». Nici el nu știe; nu are adresă, nu are destin. Dacă direcția vântului se schimbă, se ducea spre sud, începe să se ducă spre nord. Norul nu le spune vânturilor: «Este absolut ilogic. Ne duceam spre sud, acum ne ducem spre nord – ce rost are?

Osho