Nimeni nu va cunoaşte vreodată mai bine ca noi ce înseamnă iubirea, pentru că nimeni n-a pierdut-o şi n-a visat-o ca noi.

Postat Maria

Am lăsat în urmă atîtea mări şi greşeli

încît mă întreb, de ce trebuiau toate acestea?

De ce ne trebuiau remuşcări pentru a învăţa să iubim?

De ce trebuiau toate acestea, de ce?

Da, trebuiau.

Trebuiau, poate.

Trebuia poate să fim mai întîi vinovaţi

pentru a învăţa să iubim.

Trebuia să greşim

pentru a cunoaşte sfîrşitul greşelii

şi poate numai cei ce-au fost la Troia au dreptul să spună

că ştiu totul despre iubire şi ţărm.

Nimeni nu va cunoaşte vreodată mai bine ca noi

ce înseamnă iubirea, pentru că nimeni

n-a pierdut-o şi n-a visat-o ca noi. Pentru că

nimeni n-a trebuit să tacă mai dureros decît noi

cu speranţa că-ntr-o zi vom striga: iată ţărmul! Pentru că

nimeni n-a privit ca noi steaua prăfoasă a singurătăţii

luminîndu-ne mîinile

în vreme ce ne-acopeream ochii ca să ne-aducem aminte mai bine.

Şi iarăşi cerul aşa cum îl ştiu, strălucind după ploaie,

şi mă întreb, poate, pentru ultima oară.

De ce trebuiau toate acestea, pe care nu le mai pot răscumpăra

decît iubind şi mai mult ţărmul

pe care stau şi visez că voi ajunge într-o zi?

Şi mai ales de ce suntem noi vinovaţi că toate acestea au fost?

Cînd eu n-am vrut decît să rămîn credincios.

Cînd noi n-am vrut decît să fim asemenea păsărilor

cărora nu le pasă nici de zei, nici de timp

Octavian Paler