joi, iunie 11, 2015

Nu ne este întotdeauna dat să pătrundem cu mintea, înţelesurile profunde ale tuturor evenimentelor care se petrec în viaţă.


Toţi cei care ne străduim să ne extindem conştiinţa şi conştienţa, considerăm experienţele de viaţă, drept profesori, încercând să discernem ce învăţăminte putem extrage, din tot ceea ce ni se iveşte în cale. Uneori, lecţia reiese în mod limpede, de la bun început; alteori, trebuie să ne străduim îndelung, pentru a surprinde semnificaţiile tainice ale unui anumit eveniment. Deşi această căutare dă adesea roade, vom atinge un punct în care nu trebuie decât să mergem mai departe, permiţându-i vieţii să-şi urmeze cursul. E posibil să nu ne fie dat să cunoaştem înţelesurile profunde ale anumitor întâmplări. Răspunsurile ni se pot revela fie mai târziu, în viaţă, fie ca urmare a renunţării; ori s-ar putea chiar să nu se ivească, vreodată.

Facem cu toţii parte dintr-un sistem complex al fiinţării, iar lucrurile se derulează şi se soluţionează înlăuntrul sistemului, în ansamblul său. În răstimpuri, jucăm, pur şi simplu, un rol, în cadrul procesului general, cu reverberaţii ample, mai presus de puterea noastră de înţelegere. S-ar putea ca anumite situaţii să nu ne prea privească pe noi, la nivel individual; şi, prin însăşi rezistenţa opusă înţelegerii, ne pot elibera de gândirea analitică excesivă - despicarea firului în patru. Uneori, cel mai bine e să privim din punct de vedere karmic - o datorie din trecut pe care acum o putem achita, sau o purificare energetică. Ori, putem, pur şi simplu, să îi mulţumim evenimentului, că a participat la experienţa noastră de viaţă, pentru a-l elibera, apoi. Acest gest desăvârşeşte procesul pe care întâmplarea l-a iniţiat şi l-a transpus în fapt.

Cu scopul de a ne desprinde, în mod oficial, de un eveniment şi a-i permite 
vieţii să-şi urmeze cursul, putem săvârşi un ritual, putem redacta o notă de încheiere, în propriul jurnal, ori ne putem aşeza într-o meditaţie consacrată eliberării energiei aferente evenimentului, din câmpul nostru energetic, din conştiinţa noastră. În acest răstimp, îl invocăm pentru ultima dată, onorându-l cu atenţia noastră, aducându-i mulţumiri şi luându-ne la revedere. Apoi, îi dăm drumul pe uşă, pe fereastră, prin creştet, în înaltul cerului, sau prin tălpi, în adâncurile pământului; eliberându-ne astfel, de orice povară ne va fi aşezat pe umeri şi de orice greutate vom fi purtat în suflet.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...