Oamenii mă întreabă mereu cum pot să ajut copiii lumii? Cel mai mare dar pe care îl putem face copiilor este să ne manifestăm noi, natura pură. De fapt, ei ne cer asta şi nu vor accepta nimic mai puţin. Copiii care se nasc acum sunt atât de puri, atât de perfecţi! Nu ei trebuie schimbaţi, ci noi trebuie să ne schimbăm, iar ei ne cer asta. Ei vor doar iubire, iubire, iubire, şi nu din fluxul limitat al condiţiei umane, „te iubesc, dacă faci asta”.... ei vor variantele noastre cu fermoarul desfăcut. Ei ne cer versiunea noastră cu fermoarul desfăcut şi o să continue să creeze haos în şcoală, în sistemul educaţional şi acasă, până când ne dezbrăcam de costumele noastre şi ne acordăm cu cine sunt ei ca frecvenţă. Mulţi poate că veţi vedea cum copiii care se nasc acum nu vor multă mâncare fizică.
Înainte de pauză, vreau să vă spun o poveste... Vedeţi asta? Este o mică brăţară şi scrie ceva despre îngeri, pe ea. Când eram în Mexic anul ăsta, am avut primul retreat de Ambasadori ai Păcii. Avem 4 ambasadoare ale păcii, care sunt minunate şi care sunt prezente aici în sală. Ele au fost pregătite acum ca să susţină programul Fecioarei Maria, de stil de viaţă... Este un curs de 11 săptămâni, pe care sunt pregătite acum să-l predea în România. Acest program mi-a fost dăruit de Fecioara Maria. Dacă vreţi să-l aprofundaţi, poate vreţi să vă acordaţi, să vedeţi care dintre ambasadoare vă atrage şi poate că o să mergeţi la acest curs, atunci când o să simţiţi că vă este potrivit.
La acel retreat, ne-a vizitat o familie: mama şi tata, amândoi frumoşi, cu trei copii incredibili. Fiecare copil era atât de strălucitor, atât de pur, atât de iubitor, dar majoritatea atenţiei mergea către băiatul mai mare, căci acum un an, mama lui m-a contactat prin e-mail şi mi-a spus că era foarte îngrijorată de băiatul ei. Când era bebe se hrănea la sân, dar când a început să îi dea hrană solidă, tot timpul dădea din cap în semn că nu. A fost bine totuşi pentru că el a crescut, a continuat să bea doar lichide şi a refuzat tot timpul hrana solidă. Toţi adulţii din jur s-au îngrijorat. Ei nu au ştiut că este unul dintre noii copii de Lumina care vin. Chiar dacă erau oameni cu inima frumoasă şi bună, făceau puţină meditaţie, dar nu prea mult. Unii dintre copiii aceştia de Lumină vin în familii foarte violente, nu neapărat la oamenii care sunt cu fermoarul tras… Sunt conştienţi de ei, doar că toată familia încearcă să-şi pună amprentele pe ei. Ce este în neregulă cu acest copil? Trebuie să mănânci…, dacă nu mănânci mori…, trebuie, trebuie… Apoi, intră doctorii pe fir, iar doctorul spune: este ok; totuşi copilul creşte. Iar copilul, la un moment dat, a perceput toate aceste lucruri, şi pentru că îşi iubea mama, când avea 4 ani a decis să-i facă mamei pe plac şi a început să mănânce mâncare solidă. Dar erau două feluri de mâncare care îi plăceau: cipsuri şi bomboane. Deoarece pentru el mâncarea fizică era plăcere fizică, chestia asta i-a înnebunit pe toţi şi mai tare. La cinele în familie, Daniel mânca cipsuri şi bomboane. Familia o certa pe mama că îl lasă să mănânce aşa ceva. Văzând suferinţa mamei, Daniel i-a spus: „Mama, tu nu ştii că eu sunt hrănit din interior? Nu ştii asta? Mamă, tu nu ştii că imediat ce un cips îmi atinge mâna, este transformat?” Ahaaa… Foarte deştept copil… Şi mama a căutat pe google, încercând să afle mai multe informaţii şi a găsit cercetările noastre despre asta… L-a anunţat pe Daniel că mai sunt şi alţi oameni care trăiesc astfel, iar băiatul a fost aşa de fericit… şi a insistat să-l aducă în Mexic, acolo unde eram noi. Aici Daniel a reuşit să întâlnească vreo 6 oameni care se hrănesc cu prana şi să le asculte poveştile. Dar când l-am invitat să ne spună povestea lui în grup, nu a vrut să vorbească. A spus că este aşa de plictisitor să vorbeşti despre mâncare… iar eu sunt de acord. Daniel este hrănit din interior şi e ok. Hai oameni buni acceptaţi asta, suntem hrăniţi din sursă... care e problema voastră?! Voi nu ştiţi cine sunteţi cu adevărat?!
Când ştiţi cine sunteţi cu adevărat, ştiţi că nu e mare scofală, chestia asta. Tot ce a vrut el să facă în grupul nostru a fost să cânte cântece cu surorile lui. Şi a cântat acolo, cu surorile lui minunate, cu nişte voci angelice. Asta este atitudinea cu care vin noii copii. Care este problema ta?!Treci peste asta!
„Da, suntem telepatici! Da, ştim cine suntem! Da, suntem hrăniţi din sursa, ce mare scofală?! Da, şcoala ne plictiseşte, deci schimbaţi-o! Nu suntem proşti, încetaţi să ne mai repetaţi acelaşi lucru aşa cum face şcoala”. Sunt atât de deştepţi şi spun că atunci când sunt la şcoală, profesorul le spune ceva o dată… şi tot o repetă, iar ei se plictisesc şi zic: ”Am înţeles din prima”. Ei vor ca sistemul educaţional să se schimbe, să fie mai holistic, mai creativ, să fie mai amuzant. O să vedeţi… copiii cei noi reuşesc într-o casă unde este muzică fabuloasă, iubesc genul acesta de muzică, ne spun că hrana lor este creativitatea, vor să cânte, să danseze, să picteze şi să lucreze cu ritmuri fluide. Atunci când noi suntem prea blocaţi în planul mental, ei vin şi creează întreruperi. Mulţi aveţi copii de genul acesta.
Şi mulţi aţi venit la retreatul acesta, fie pentru că aveţi deja copii, fie pentru că urmează să aveţi şi trebuie să ştiţi lucrurile astea. Poate că sunt copii care vor să bea doar un pic şi nu vor altceva.
Adesea când facem retreaturi în alte ţări, găsim locuri unde se pregăteşte hrana vegetariană delicioasă, ceea ce dă şansa celor care nu sunt vegetarieni să vadă cât de bune pot fi aceste mâncăruri, dar sunt şi locuri unde nu se poate face aşa ceva. Cum e mâncarea aici? E suficientă mâncare vegetariană, pentru cei care vreţi asta? Am putea cere la bucătărie să facă mai multă mâncare vegetariană? Poate aţi observat că eu nu merg niciodată la masă şi sunt mulţumită cu asta.
Mi-e dor de interacţiunea socială, care se întâmplă atunci când oamenii se strâng la masă, dar sunt foarte recunoscătoare că nu mai am nevoie de hrană. Multe restaurante şi bucătării de abia învață să gătească aşa şi gătesc în general salate şi multă supă. Câţi dintre voi deja simţiţi că vreţi hrană mai uşoară. Adesea, în retreaturi aducem multă hrană crudă, multe salate şi supe. Sunt sigură că şi bucătăria de aici poate găti o supă extraordinară şi cât mai multă salată.
Aşa cum am împărtăşit ieri, doar fiţi conştienţi de corp... Este foarte important să închidem uşa în nas obiceiurilor limitatoare din trecut.
Vreau să discutăm puţin despre asta. Unii dintre voi ştiu povestea din prima zi a întâlnirii de la Bucureşti, care a fost ţinută special pentru cei care nu puteau să vină aici. Este cineva care a fost şi la Bucureşti? Uauuu... aţi venit mulţi!
Deci... să mă iertaţi dacă mă repet. Ok. Cine a fost anul trecut cu mine? Mulţi! Pentru cei noi vă spunem povestea asta ca să vă daţi seama ce înseamnă să rupeţi tiparele obişnuinţei.
Toţi avem obiceiuri despre care credem că sunt foarte bune pentru noi. Să uităm de obiceiurile despre care ştim că nu sunt bune pentru noi şi să ne uităm doar la cele care credem că sunt bune.
Odată cu schimbările energiilor din 2012 sunt câteva lucruri pe care le faceţi şi voi... aşa cum le făceam eu, la vremea respectivă. În după-amiaza asta, vom folosi nişte metode de testare ca să vă daţi seama ce este bun cu adevărat pentru voi – acum şi de azi înainte. La sfârşitul lui 2012, îmi acordam un timp să fac ceva ce îmi face inima să cânte şi este important să procedăm cu toţii la fel, acum. Când inima ta cântă şi eşti cu adevărat aliniat cu natura ta reală, devii foarte carismatic. Energia asta atinge oamenii mult mai profund decât aceea de a fi un yoghin foarte serios. Majoritatea oamenilor din ziua de astăzi nu mai sunt curioşi de energia disciplinată a yoghinilor. Oamenii vor să vadă că eşti fericit, în pace, sănătos şi atunci vor gravita către tine, ca să-ţi spună: „cum faci asta?” Este foarte carismatic….
La sfârşitul lui 2012, petreceam timp făcând surfing pe o placă mică pe care stai întins pe burtă, nu pe care stai în picioare. Copilul meu interior era atât de bucuros şi se distra, dar la un moment dat, m-a luat un val mare, care m-a aruncat înapoi pe placă şi mi-am rupt o coastă. Era vremea Crăciunului, a vacanţei cu familia şi nu mi-a plăcut ideea că poate dura 6 săptămâni să se vindece. Le-am cerut îngerilor: „Putem vindeca asta mai repede?” Şi mi-au spus: „Bineînţeles!” Bun răspuns! Următoarea mea întrebare a fost: „cum?” Mi-au arătat cum poţi folosi sunetul şi tonalităţile, cum să le mişti prin corp şi să reţeşi structurile moleculare rapid. Nivelul de durere era între 9 şi 10 şi a scăzut la 3. Totuşi trebuie încă să fiu blândă cu corpul. Apoi am întrebat: „Corpule, ce vrei?” Asta e important acum... Nu pot să spun suficient de des cât este…. Corpurile vă sunt bombardate cu frecvenţe atât de intense şi cer ajustare pentru ele.
Unele dintre corpurile voastre au nevoie de mai mult somn şi, cum spuneam ieri, unele vor respinge anumite feluri de mâncare. Înainte să-mi rup coasta, făceam mult exerciţiu fizic. Aveam un obicei care credeam că îmi este benefic. Făceam kick boxing, pilates, box normal, dans, înot, ridicat de greutăţi, yoga... Atunci când călătoresc, trebuie să fiu în formă, căci eu trebuie să-mi car valizele... Dar corpul meu nu mai voia toate astea şi faptul că mi-am rupt coastă a fost un fel de semn că trebuie să întrerup aceste obiceiuri.
Mulţi credeţi că obiceiurile vă sunt benefice... dar sunt, cu adevărat, aşa?! Este asta cu adevărat potrivit pentru voi, în timpul noilor frecvenţe? Când mi-am întrebat corpul ce mai vrea acum, mi-a spus că vrea doar yoga foarte blândă. De exemplu, poate că aţi meditat într-un anume fel mult timp şi tehnicile alea sunt deja o obişnuinţă pentru voi... Acum avem poate mai multă nevoie să stăm mai mult în linişte, în tăcere, ca să ascultăm ce vor toate nivelurile fiinţei.
În practică meditaţiei de acum, se poate sta cu ochii deschişi... Este oricum eficient. Acum câteva luni eram în Taiwan, am început să lucrez mai mult în zona chineză şi erau foarte mulţi oameni în sală care erau yoghini şi şedeau pe salteluţe în faţa mea, cu ochii închişi. A fost atât de frumos să le dau voie să dea drumul la chestia asta... E o vreme a fluidităţii. Aş vrea să facem împreună o meditaţie cu ochii deschişi. Oamenii îmi spun mereu: îţi iubesc ochii, este atâta iubire care vine prin ochii tăi... Nu este aşa că e minunat când vezi esenţa strălucind prin ochii oamenilor?!
O privire poate să facă pe cineva să înflorească şi văd tot timpul asta, când călătoresc... Îmi place să stau în aeroport, în meditaţie profundă, sa fiu una cu Esenţa, cu ochii deschişi şi doar să observ. Oamenii care trec pe lângă mine se uita curioşi... şi unii chiar se aşează.
E foarte frumos... Cuvintele şi limbajul creează multă separare. Referitor la traducerea simultană a Gabrielei în română... Ştiţi că oamenii primesc 7% din ceea ce se spune în cuvinte, iar restul îl primesc din limbajul Luminii, îţi citesc limbajul corporal şi simt ceea ce vine prin ochii tăi.
Poţi vedea când fraţii şi surorile tale sunt treji, doar privindu-i în ochi. Când forţa vitală este prezentă în oameni, ea străluceşte prin ochii lor. Auzi oameni care spun numai cuvintele bune... Ei ştiu toate scripturile vechi, dar nu au nimic în privire.
Ne putem antrena ochii. Ochii sunt transmisii ale sufletului şi putem să îi întărim. Vom face o mică meditaţie, ca să ne jucăm cu asta. Dar, înainte, vreau să vă mai spun ceva. Mulţi oameni de aici şi de peste tot din lume m-au întrebat:„ Jasmuheen, am primit simbolul ăsta în meditaţie, ce înseamnă? Am avut viziunea asta, ce înseamnă?”
Când eşti adânc în meditaţie şi vine ceva la tine, chiar dacă nu e clar, poţi să ceri: „Hei, mare lup care vii la mine, ce simbolizezi?” Eşti atât de unic şi ştii că Divinitatea îţi vorbeşte prin simboluri, iar mesajul care vine către tine este doar pentru tine. Aşadar, dacă tu nu-l înţelegi pe deplin, spune: „Nu am destulă claritate, spune-mi ce înseamnă, de fapt!” Spiritul nu se grăbeşte. Puteţi să vă luaţi un pic de timp să ziceţi:„Ok, hai să vedem care este adevărul acestei viziuni pentru mine, să vedem ce înseamnă pentru mine”, pentru că natura Esenţei noastre care ni se relevează în meditaţie are răbdare infinită. Noi învăţăm un limbaj nou, prin simbolurile care ne vin în meditaţie şi în vise. Ok... Țineţi ochii deschişi şi focalizaţi-vă pe un punct undeva în cameră... Nu o să intrăm într-o meditaţie adâncă, în care ochii se vor închide de la sine; trebuie să îi păstrăm deschişi şi deci, cu ochii deschişi, daţi-vă voie, daţi voie minţii să se concentreze pe respiraţie. Este un exerciţiu interesant, căci văzul ne poate distrage.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu