Postat Maria
„Rolurile, ca şi podurile, au menirea să te ducă mai departe, ele trebuie depăşite. Oamenii irosesc prea mult timp pe ele şi, în loc să le străbată până la capăt, rămân ţintuiţi acolo. În drumul spre integritate, orice moment trebuie primit ca nou... orice clipă trebuie să slujească la transgresarea momentului anterior... orice respiraţie trebuie să reprezinte un gest de recunoştinţă, dedicat elevării fiinţei spre alte zone de libertate. Rolurile sunt măşti care trebuie purtate şi interpretate voluntar, deliberat. Să le interpretezi nu înseamnă să şi crezi în ele!
Când te identifici cu rolul, când crezi în el, nu numai că devii sclavul lumii, dar te agăţi de lume ca şi cum ar fi singurul lucru real, unica certitudine. Să crezi într-un rol, oricare ar fi el, înseamnă să te minți pe tine însuţi. Un rol trebuie jucat fără a crede în el. Însă acest lucru este posibil doar pentru aceia care au atins o înţelegere şi un control asupra fiinţei lor: un rezultat obţinut prin ordine, disciplină şi multă muncă de autoobservare.
Pentru a-l însuşi, fiecare rol ne cere să învăţăm un limbaj aparte: gesturi, comportament, atitudini şi o întreagă gamă de expresii verbale şi faciale. Să-ţi asumi un rol, înseamnă să-ţi însuşeşti un bloc de idei, un pachet de convingeri, prin filtrul cărora omul gândeşte şi simte. Însă jucarea unui rol este o sarcină dificilă. Deseori, omul îşi poate irosi întreaga viaţă învăţând să joace un singur rol, fără voinţa şi responsabilitatea care să-l maturizeze pentru a-l depăşi şi a trece mai departe.
Fiecare om, datorită necesităţilor existenţei lui obişnuite, învaţă să joace un număr restrâns de roluri, cel mult cinci sau şase. Pentru a se adapta la circumstanţe, el trece de la unul sau altul, ca un robot, fără scop, condiţio nat de schimbarea împrejurărilor. Contrar a ceea ce crede, nu se bucură de libertatea de a decide.Libertatea îţi dă dreptul să joci «deliberat» orice rol doreşti, fără a fi vreodată încătuşat de el .Iar în omul obişnuit, această dibăcie, care nu valorează nimic, se împuţinează odată cu vârsta, până când se risipeşte.Consecinţa este că, atunci când apar condiţii care diferă puțin de cele obişnuite, omul nu mai ştie ce mască să poarte.
Acesta motivul pentru care nu ne găsim locul, ne simţim stingheri şi ameninţaţi. Din cauza faptului că nu ştim ce mască să purtăm, că nu o avem în recuzită, ne dovedim limitele, precum câinele lui Pavlov, care nu poate face distincţia între cerc şi elipsă şi, ca urmare, turbează. Din acest motiv, toate facultăţile, mentale, fizice şi emoţionale, funcţionează la întâmplare. Gândurile, emoţiile şi acţiunile se împletesc printr-o legătură spasmodică şi fiinţele umane se transformă în marionete biologice. Ne simţim goi şi suntem invadaţi de o jenă teribilă. Ne-ar plăcea să dăm bir cu fugiţii. Şi totuşi, acestea sunt momentele în care, datorită unei fisuri înguste dintre piele şi mască, este posibil să ne observăm pe noi înşine şi să ne recunoaştem esenţa, partea cea mai adevărată.
Cei ce recunosc că deţin o recuzită restrânsă de roluri şi sunt conştienţi de tirania impusă de sforile care le stânjenesc acţiunile, au făcut deja primii paşi spre integritate. Însă omul obişnuit, cufundat în somnul hipnotic, legănat de jelania lui, va continua să se amăgească singur şi, oricât de groaznică ar fi viaţa lui, se va complăcea aşa şi nu va găsi niciodată tăria de a evada. Rolul este un joc încântător, cu condiţia să fie interpretat în mod conştient. Însă, dacă te identifici cu el, dacă uiţi Jocul, este fatal.
Rolurile sunt ca treptele unei scări. Să nu cumva să te complaci în vreunul dintre ele. Foloseşte-te de ele. Foloseşte-le, pentru a te ajuta să faci pasul următor!
Fiecare rol reprezintă materializarea unui anumit mod de a gândi. Părăsirea unui rol şi trecerea la următorul înseamnă că schimbarea s-a petrecut şi în fiinţă şi fiecare pas înainte înseamnă îndreptarea spre vindecare.
Învaţă să-ţi ridici calitatea fiinţei şi fiecare rol va fi abandonat, ca o haină uzată . Această practică se numeşte «consumarea» rolului şi definitiva eliberare de el. Această „consumare” a rolului înseamnă asumarea esenţei, a responsabilităţii din umbra fiecărui rol, eliberarea sinelui de el, pentru totdeauna, de vreme ce nu-i mai este de folos.”
Stefano Elio D’Anna
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu