Postat Maria
Aruncati-mi o franghie de care sa ma tin. Sa ma prind de ceva , se clatina cerul.
Dintr-o lume in alta si golul asa de mare intre ele…Intre cer si pamant..
Parca m-as naste inca o data si eu sunt cea care simte durerile nasterii.
O iluzie , capricioasa, poticnita, cu paranteze, ma pierd in imaginea ca pot distinge un lucru de altul, un om de altul, bucurie , dar mai ales suferinta…
Imi privesc propria reflexie, imi infrunt zilnic trupul cu spiritul- un conflict continuu.
Aruncati-mi o franghie de care sa ma tin. Sa ma prind de ceva , se clatina cerul.
Dintr-o lume in alta si golul asa de mare intre ele…Intre cer si pamant..
Parca m-as naste inca o data si eu sunt cea care simte durerile nasterii.
O iluzie , capricioasa, poticnita, cu paranteze, ma pierd in imaginea ca pot distinge un lucru de altul, un om de altul, bucurie , dar mai ales suferinta…
Imi privesc propria reflexie, imi infrunt zilnic trupul cu spiritul- un conflict continuu.
In mod ironic aceasta afectiune ( lupta continua) duce la drama minunata din care fac parte.
Lumea e in stanga si in dreapta mea . Si eu la mijloc . Niciodata in lume.
Aruncati-mi o franghie de care sa ma tin….
Maria
Aruncati-mi o franghie de care sa ma tin….
Maria
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu