Postat Maria
Cand simti ca poti sa lasi un alt om sa te locuiasca, iti asumi imprevizibila si desavarsita suferinta. Stii ca oricand, in orice fractiune de respiratie, omul acela poate sa bata in tine piroane si tu trebuie sa il lasi, sa nu fugi, sa nu te ascunzi, sa nu-l scoti afara din tine. Iubirea nu inseamna sa-ti lasi sufletul sa fie un teren de joaca pentru nebuni, ci un ring de dans unde nu ai voie sa te opresti, unde trebuie sa rezisti pana la capat indiferent de muzica pe care o auzi, indiferent ca iti place sau ca nu iti place, ca ai obosit, ca iti este frica…In infinit nu exista popas. Daca ai obosit, iti tragi rasuflarea din mers.
Ce prada usoara este omul atunci cand singuratatea il copleseste.
Cand iubirea iti produce o suferinta deliranta, ar trebui sa te bucuri. Inseamna ca esti la limita autentica a vietii. Suferinta este singurul semn concret pe care il poti avea in momentul in care iubesti. Suferinta aceea nuda cand rezisti si reusesti sa nu il scoti afara din tine pe celalalt, ci dimpotriva, il accepti, il vezi, il recunosti. Lasandu-l pe celalalt sa te cunoasca, te lasi pe tine sa il cunosti.
Ce texte....te chinui mult sa le scoti? Asta inseamna sa iubesti? Sa simti ca nu poti fara celalalt? Sa simti un gol in tine? Sa simti ca nu ai niciun sens si ca nu poti sa respiri de dor?
Nu-mi este frica de nimic in ceea ce ne priveste. Am trecut prin Rai si prin Iad si o sa mai tot trecem prin multe. Faptul ca nu am ramas niciodata acolo este dovada ca ne iubim. A ramas intotdeauna in noi, nu in afara noastra. Raiul si Iadul le-am adus in noi, nu le-am abandonat. Ne-am indragostit, ne-am alergat, ne-am inselat, ne-am jupuit, ne-am amestecat, ne-am jurat, ne-am ingenuncheat, ne-am zburat, ne-am trait si asa o sa facem pana la ultima suflare, din nou si din nou.
Cris Simion-Ce ne spunem cand nu ne vorbim
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu