Postat Maria
Mare parte din sinele pe care aţi încercat să-l cunoaşteţi de-a lungul anilor, mare parte din acel sine era sinele vostru emoţional, sinele vostru emoţional, şi el se dizolvă acum. Se dezintegrează. Se destramă…
Ceea ce se petrece este că, în special pe fondul contopirii creativ-mental, nu mai există loc la han şi pentru sinele emoţional, copilul mic şi răsfăţat. Acel lucru mic – ei bine, de fapt este un lucru mare – care vă cheamă şi vă întrerupe aşa de des. Ştiţi, emoţiile vin din minte, sunt absolut 100% mentale. Reprezintă modul în care mintea imită prost simţirile reale ale sufletului. Mintea a creat toate acestea – era cumva geloasă că nu are simţiri reale, aşa că a creat emoţiile. Sunt imature. Sunt nerealiste. Ele cer. Sunt egoiste fără să fie pline de sine.
Emoţiile nu au niciodată îndeajuns. Erau cei ce hrăneau cu energie. Se hrăneau din voi cei adevăraţi. Se hrăneau din alţi oameni. Asta provoca mici crize. Provoca mânie. Vă făcea să priviţi lucrurile cu ochi foarte imaturi. Acum sinele emoţional se dezintegrează.
Ce se petrece? Ce se petrece cu modul în care vă simţiţi pe voi înşivă atunci când sinele emoţional se dezintegrează? Ce se petrece?… omul incepe sa aiba crize de furie cu ţipete.
Crize cu urlete. Crize cu urlete, pentru că e obişnuit să fie ca el. este obişnuit să vă joace pe voi, să cânte ca la vioară. Este obişnuit să fie calea pe care voi inadvertent, poate inconştient, furaţi energie. Aceasta e calea pe care de multe ori v-aţi simţit vii, atunci când micul răsfăţat emoţional venea şi începea să comande şi să ceară, depăşindu-vă pe voi cei spirituali.
Se estompează acum. Nu are loc şi, desigur, pe măsură ce acestea se petrec, va ţipa. O să aibă crize de furie, crize de mici ciudăţenii, emoţii pe care credeţi că le-aţi controlat de mult timp – gelozie, invidie că alţii au mai mult. O să aibă un mod al său de a ţipa: “De ce eu nu primesc mai mulţi bani, mai multă atenţie? De ce despre mine nu se spune nimic de bine?” Mici ciudăţenii, iar o parte din voi gândeşte: “Ei bine, e foarte ciudat. De ce mă gândesc la aşa ceva? Credeam că sunt dincolo de asta”.
Acum sinele emoţional se revoltă. E ca vrăjitoarea cea rea din Vrăjitorul din Oz, atunci când a fost împroşcată cu apă. Ţipa: “Ajutooor…Mă topeeesc! Mă topeeesc!”
Se topeşte. Se duce. Câteva lucruri se petrec aici. El caută cu disperare să-şi menţină poziţia. O să vă ameninţe. O să facă tot felul de lucruri ciudate. O să vă apară noaptea în vis. O să apară în cele mai nepotrivite momente. O să se lupte cu voi. Nu vă faceţi griji pentru asta. Respiraţi adânc şi spuneţi: “Mori, vrăjitoare!”Asta e! La revedere! Am aruncat cu apă peste tine, te duci! Eu cresc, în afară şi în interior, tu pleci definitiv. Adio!”…
Câteva lucruri se petrec atunci când sinele emoţional se duce. A fost ca un prieten rău, dar un prieten care era mereu acolo, iar o parte din voi începe să tânjească după interacţiunea disfuncţională pe care aţi avut-o constant cu el. Un pic din voi va tânji să ia înapoi un pic din acel lucru. Observaţi pe cine alegeţi ca prieteni în această perioadă, pentru că vor fi, foarte interesant, cvasi-înlocuitori ai sinelui emoţional care se duce.
Aţi putea descoperi şi realiza că sinele emoţional are un mod ciudat de a-şi împărtăşi mesele cu voi – mesele sale de hrănire energetică din alţi oameni. Ar putea obţine un platou mare şi v-ar putea da şi vouă puţin măcar din acel platou de energie luat de la altcineva, dar măcar aţi primi ceva. Cel puţin v-ar oferi masa de dimineaţă, după cum merg lucrurile. Acum o parte din voi va fi deficitară ca energie. Vitaminele nu or să vă ajute. Sucurile de fructe nu vă vor putea ajuta. O parte din voi va căuta cu disperare energie din altă parte…
Stop!… Stop chiar acolo şi atunci! Respiraţi adânc şi spuneţi: “Eu Sunt Cel Ce Sunt. Sunt propriul meu frigider. Totul este în mine. Eu sunt bucătarul. Pot crea asta. Nu am nevoie să merg în altă parte”. Energie vine de pretutindeni. De pretutindeni. Este supraabundenţă de energie. Avem o supra-încărcătură de energie pe Pământ – energie cosmică, asta este – atât de multă încât îi afectează pe oameni. Însă atunci când simţiţi nevoia de a vă hrăni, respiraţi adânc – este chiar aici, in interior. Este chiar aici şi vine din surse deschise şi libere – cosmos, divinitatea voastră, fiecare parte din voi – aşa că respiraţi adânc şi simţiţi-o.
Aşa că, dragii mei prieteni, o să auziţi nişte urlete şi ţipete de la sinele emoţional. Ce o să i se întâmple? Ce o să i se întâmple? Ştiu că unii dintre voi sunteţi îngrijoraţi că o să-i faceţi rău. Aţi vrea să-l îngrijiţi. Vreţi să-l readuceţi şi să spuneţi: “Îmi pare foarte rău că am fost un asemenea tăntălău spiritual. Îmi pare rău că am încercat să scap de tine”.
Ce se petrece? O să se transmute. Absolut. Asta va face. A fost captiv în copilul mic. A fost prizonier în adolescentul imatur, iar acum se va transmuta în Eu Sunt. Eu Sunt. Haideţi să respirăm adânc cu asta!…
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu