Maria - Este timpul

Postat Maria

“Viata este sansa ta de a exprima sinele in cel mai palpitant si creativ  mod cu putinta” Richard Bach

Noi cum vedem viata? Ca o lupta, ca o cursa  pe care trebuie s-o castigam. Nimeni nu vrea sa fie un invins. Unii dintre noi isi inchipuie ca totul depinde de norocul de a avea o masina rapida  si sa apese pe acceleratie furand daca se poate startul pentru a ajunge primii. Unde ?

Altii spun ca daca ai o casa cu multe etaje si mobilata dupa ultima moda (care se schimba des) ai o oarecare siguranta  si acolo poti sa-ti pregatesti cursa pentru a fi si avea mai mult . A avea ce?

Alta categorie isi supravegheaza adversarii si le pun piedici pentru a nu-i depasi. Si se vad inaintea tuturor, culeg trofeele ; avere, cont in banca, masini, actiuni, case , proprietati. Asta este cursa vietii in mentalitatea colectiva, cu cat ai mai mult , cu atat mai bine. Doar ca pentru a avea toate acestea , inevitabil renunti la a considera pe cei din jur egalii tai, ii vezi doar ca posibili adversari. Adversari care vor sa-ti ia casa, omul de langa tine, averea . Si stai in coltul tau , mereu atent , intr-o continua nevoie de a controla, de a face socoteli , de a adauga.   Ne punem masti , masti de fericire, de tristete , de gingasie , de ura, de suparare, de bucurie. Si mergem cu ele prin viata sa inselam pe cei din jurul nostru , doar sa mai apucam cate ceva de la ei si sa trecem in contul nostru. Cu seninatate , in clipa ultima , lasam mostenire aceleasi masti sa fie purtate de copiii nostri. Asta e istoria , o continua repetare a purtatului de masti . Uitam ca in momentul in care am “ aterizat “ pe aceasta planeta in trup fizic, nu am venit insotiti si in acelasi mod si plecam. Suntem noi , fara masca , fara polaritate , nu stim bine sau rau, alb sau negru, fericire sau deznadejde. Doar suntem. Incet , incet , insa preluam pe nesimtite mastile , iar cand ne dam seama ca le purtam , nu le mai putem dezlipi de pe fata. Unde gresim?  Cum ne putem desprinde de mintea care ne obliga sa purtam mastile pentru a supravietui ? Lasand inima sa vorbeasca, ascultand ce are ea a ne spune. Oamenii de stiinta au descoperit;”   conceptia incepe cu o sfera – ovulul care este fecundat de spermatozoid. Aceasta se divide in 2 celule, apoi in 4 (formand un tetraedru), apoi in 8 (formand un tetraedru stelat, care este cheia Merkabei) si apoi continua sa creasca pana ajunge la 512 celule (formand un torus care seamana cu un mar gol). Dezvoltandu- se mai departe, ajunge a fi inima. Intregul corp este inima! Apoi corpul iese din inima, devenind fetusul cu a carui imagine suntem familiari, inima ajungand in interiorul corpului. De aceea inima este mai importanta decat creierul!”

Urmand calea mintii , am observant din istorie ca drumul se infunda, devenim pe zi ce trece mai neimpliniti si mai tristi
 De ce sa nu incercam si calea inimii? Este timpul !