Postat Maria
Aceasta nu este iubire, deoarece iubirea extinde libertatea. Iubirea autentică îl ajută pe celălalt să evolueze, să-şi depăşească limitele, să-şi îmbogăţească experienţa, să se cunoască în profunzime. Iubirea adevărată nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori. închisorile sunt create din frică. Majoritatea sunt invizibile (înţelegi acum titlul cărţii?).
Când spui "Te iubesc. Nu pleca. Nu pot trăi fără tine", deşi poţi fi convins că iubeşti, te asigur că nu iubeşti. Ceea ce tu simţi este o combinaţie de afecţiune şi teama de singurătate. Cu greu vei recunoaşte asta. Insă acesta este adevărul gol-goluţ: te agăţi de celălalt deoarece nu crezi că te vei descurca fără el. Nu crezi că-ţi poţi asuma o viaţă de unul singur, cel puţin pentru o perioadă (până stabileşti o relaţie cu altcineva). Nu te simţi suficient de pregătit sau puternic pentru a face faţă vieţii de pe o poziţie independentă. Te temi. La nivel psihologic, esti încă un copil care are nevoie de un părinte. Are nevoie de cineva care să-l protejeze într-o lume ostilă sau indiferentă. De aceea, iubirea ta are o componentă infantilă. Nu este iubirea unui adult care dăruieşte, ci este iubirea unui copil pentru părintele său. Oferi afecţiune, însă la schimb. Nu eşti suficient de centrat în tine însuţi pentru a oferi afecţiune fără a aştepta nimic în schimb.
Când spui "Te iubesc. Nu sunt de acord să te întâlneşti cu altă femeie/alt bărbat" situaţia e relativ asemănătoare. Te temi de pierdere! Dacă cealaltă femeie este mai atrăgătoare? Dacă celălalt bărbat este mai interesant? Te simţi ameninţat. Cealaltă persoană s-ar putea dovedi, pentru partenerul tău, mai bună ca tine. S-ar putea să o aleagă pe ea, ceea ce înseamnă că tu vei rămâne singur. Doar nu vrei să ajungi aici! Doar îţi iubeşti partenerul, n-o să permiţi aşa ceva!
Aceasta nu este iubire, deoarece iubirea extinde libertatea. Iubirea autentică îl ajută pe celălalt să evolueze, să-şi depăşească limitele, să-şi îmbogăţească experienţa, să se cunoască în profunzime. Iubirea adevărată nu limitează, nu pune bariere, nu creează închisori. închisorile sunt create din frică. Majoritatea sunt invizibile (înţelegi acum titlul cărţii?).
Dezaprobând, condamnând sau pedepsind nevoia lui de a-şi petrcce timpul cu altcineva (nu neapărat un partener erotic), te aperi de propria teama de pierdere şi abandon. Instrumentul pe care îl foloseşti este controlul. Controlul nu este iubire! Rădăcina nevoii de control este insecuritatea. Dacă ai fi sigur pe tine, i-ai acorda celuilalt toată libertatea din lume. îţi vei asuma riscul ca el, bucurându-se de această libertate, să întâlnească pe cineva mai potrivit sau mai stimulativ. Dacă se întâmplă asta nu-ţi modifică sentimentele nici măcar cu un milimetru. Tu nu-1 iubeşti pentru ca el să te iubească la schimb. Tu iubeşti pentru bucuria de a-ţi manifesta această putere. A iubi necondiţionat este o mare putere! Dacă el sau ea pleacă într-o altă direcţie, tu nu vei fugi după el ca să-ţi exprimi iubirea. Este ca şi cum un trandafir ar alerga după cineva ca sa-i ofere parfumul. Iubirea este parfumul fiinţei taie (când fiinţa a înflorit pe deplin). Dacă el pleacă sau vrea să plece, nu-1 vei reţine. O să fii trist(ă) o vreme. E firesc, cineva drag a plecat din viaţa ta. Dar iubirea ta nici nu va seca, nici nu va fi blocată sa curgă spre altcineva.
Dacă ceea ce citeşti îţi pare utopic sau nerealist, îţi garantez că este următorul nivel de evoluţie pentru noi, locuitorii acestui Pământ. Am întâlnit până acum 3 oameni în carne şi oase care să iubească în acest fel. Asta îmi dă mari speranţe, chiar dacă mi-au trebuit vreo 20 de ani până să-i găsesc.
Cum se atinge acest nivel? Cum se iubeşte fără a fi dependent? Cum să separi iubirea de nevoia de a poseda, teama de abandon, nevoia de control, teama de respingere? Într-un singur fel. Aflând cine eşti.
Adrian Nuta Inchisorile invizibile
2 comentarii:
asd
Interesanta abordare si foarte ...poetica ! ceea ce o face si foarte nerealista . Inteleg ca , daca exista sectiunea ,,trimite un comentariu " , o sa fiti de acord si cu alte pareri . V-am citit cateva carti si va apreciez la superlativ , dar cu ceea ce ati scris aici despre iubire , nu am cum sa fiu de acord .
Mai intai , sa stiti ca biologia speciei e un pic diferita la barbati si la femei si sunt convinsa ca stiti diferentele de optica asupra vietii , ca sa nu mai vorbim de structura functionala a creierului .
Sper ca niciodata sa nu se intample ce preconizati dvs , adica sa treaca pamantenii la un model amoros in care libertatea deplina sa fie prima regula in privinta adevaratei iubiri . Cred ca iubirea ar trebui sa insemne si devotament , si spirit de sacrificiu , si responsabilitate , si acceptul de a-i fi aproape celuilalt la bine si la rau , si dorinta de a nu-l lovi , de a nu-l rani , pt ca pur si simplu ti-au plecat hormonii la plimbare . Sigur ca iubirea n-ar trebui sa fie o inchisoare , dar nici bulevard cu patru benzi . Foarte adesea o femeie ramane sa creasca singura copii pt ca puir si simplu nu si-a putut iubi neconditionat sotul pana la a-l imparti cu alta (cel mai adesea cu altele ) . Aveti idee de ce atatea femei infectate in cursul fericitului lor mariaj cu tot ce vrei si ce nu vrei , ajung la histerectomii totale ? Asta e pretul iubirii ,,neconditionate" si al dorintei de a -si pastra familia si copiii ? Traim intr-o societate atat de profund haotica la multe niveluri care-si sacrifica cu zambetul pe buze si mamele si copiii , incat familia devine pe zi ce trece nu un spatiu al confortului si al sigurantei, ci un loc al suferintei, al tradarii , al traumelor emotionale de toate felurile . Nu sunt deloc de acord cu ce spuneti dvs . Sunt de acord cu faptul ca iubirea poate sa nu fie pe viata , dar atunci avem la dispozitie divortul . Cred ca sa iubesti neconditionat pe cineva , inseamna sa-l ridici pe un piedestal sau sa ai un profund sentiment de inferioritate fata de ,,obiectul " iubirii tale , ceea ce semnifica , inevitabil, ceva probleme in sectorul stimei de sine . Nu mi se pare un model de psihic sanatos si puternic sa continui sa iubesti pe cineva care te abandoneaza , prefera altceva , isi apreciaza mai mult propria libertate decat felul in care ti-a transformat viata . Am vazut atat de des in cabinetul meu consecintele dezastruoase al acestui mod de a privi lucrurile la unul dintre partenerii unui cuplu , repercutandu-se in starea de sanatate a celuilalt (uneori doar psihic, alteori si fizic) , incat mi se pare mult mai constructiv ca partenerii unui cuplu(oficializat sau nu) , sa inteleaga ca biologic vorbind nu suntem facuti pentru monogamie, si sa fie suficient de sinceri unul cu altul incat , in momentul in care pt unul ,,flacara iubirii" s-a stins , sa o spuna cu sinceritate si sa nu astepte iubire neconditionata , nici macar sa n-o incurajeze ... de ce-ai vrea sa-i scindezi mintea cuiva , in loc sa-l incurajezi sa treaca spre o alta etapa de viata ?
Inchei , precizand ca v-am citit o parte din carti si va admir , dar pur si simplu nu pot fi de acord cu punctul d evedere exprimat mai sus .
Trimiteți un comentariu