Postat Maria
Această lume nu este
nici bucurie, nici durere, deşi aţi putea spune că sunt amândouă în acelaşi
timp.
Această lume este un loc
în care se naşte corpul emoţional şi mental. Naşterea fizică şi moartea
facilitează, pur şi simplu, dezvoltarea unei conştiente gândire/sentiment, care
este responsabilă pentru propriile sale creaţii.
E absurd să negi
importanţa acestui proces al naşterii. Şi este la fel de absurd să‑l glorifici.
Nu există fiinţă umană care să nu parcurgă acest traseu al naşterii, fără să
trăiască atât experienţa bucuriei, cât şi a durerii.
Sunt oare ambele
necesare?
Absolut! Fără durere,
mama nu ar putea scoate bebeluşul din ea.
Şi fără bucuria vieţii
nou-născute, durerea n-ar avea nici un sens.
Dar nu spune „acesta e
un loc al durerii” sau „acesta e un loc al bucuriei”. Nu căuta să faci din
experienţa ta ceea ce ea nu este.
Fereşte-te de
interpretări care te-ar determina să accepţi numai o parte din spectrul vieţii.
Experienţa mea aici nu a
fost diferită de a ta.
Nu am biruit durerea.
M-am lăsat în voia ei.
Nu am biruit moartea. Am
păşit prin ea de bunăvoie.
Nu am slăvit trupul şi
nici nu l-am condamnat.
Nu am numit această lume
nici rai, nici iad, dar am profesat că ambele sunt propria voastră operă.
Am intrat în dansul
vieţii la fel ca voi, ca să cresc întru înţelegere şi acceptare, ca să trec de
la iubirea condiţionată la trăirea iubirii tară condiţii. Nu există nimic din
ceea ce tu ai simţit sau ai trăit ca experienţă, din care să nu fi gustat şi
eu. Cunosc fiecare dorinţă şi fiecare frică, deoarece am trăit trecând prin
toate. Iar eliberarea mea de ele nu a venit prin vreo dispensă specială.
Vezi tu, eu nu sunt un
dansator mai bun decât tine. Mi-am oferit, pur şi simplu, disponibilitatea de a
participa şi de a învăţa, iar aceasta e tot ce-ţi cer.
Binevoieşte. Participă.
Atinge şi lasă-te atins. Simte totul. Deschide-ţi braţele vieţii şi lasă-ţi
inima să fie atinsă. De aceea te afli aici.
Când inima se deschide,
ea este plină de iubire. Iar capacitatea ei de a da şi a primi nu se mai
bazează pe nimic din exterior. Ba dăruieşte fără să se gândească la recompensă,
deoarece a da este cel mai mare dar. Şi primeşte -- nu numai pentru sine - ci
pentru ca şi alţii să poată trăi experienţa darului.
Paul Ferini
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu