Iti faci curajul sa accepti ca toate afirmatiile exterioare ale celorlalti, chiar si ale celor care sunt priviti ca si invatatori mari, sunt doar niste vorbe care spun despre ei, nu despre tine

Odata ce ai invatat sa-ti golesti atentia de tot ceea ce mentalul tot incearca sa te invete si de tot ceea ce sentimentele te indeamna sa faci, atentia ta devine o unealta tot mai curata. Incepi sa percepi ca exista ceva in spatele lumii pe care inainte o vedeai doar ca si materie. Te apropii de un animal, de un copac, si simti senzatii puternice de familiaritate, de radiere intensa pe care nu o poti descrie decat ca si bucurie spontana. Dar nu e bucurie. E mai mult. E plenitudine. Te entuziasmezi si intervine frica de a nu o pierde sau de a o explica prin vreo idee citita dintr-o carte. Si din nou ai cedat gandurilor si emotiilor... Din nou te-ai descentrat de pe Liniste. Inca puterea tariei tale nu este indeajuns de dezvoltata, dar mai lucrezi. Iti dai seama ca nu esti in stare sa faci o analiza clara a ceea ce traiesti, asa ca revii spre Liniste. Practici des asta si treptat iti inlocuiesti obiceiurile de a da ascultare totala mentalului si emotiilor. Ele incep sa fie tot mai usor de controlat, nu prin impunere ci prin atentia ta interioara de care acum esti constient ca de un nou "organ" al fiintei tale. Acum tu alegi ce sa spui, ce sa gandesti, ce este important dintre sentimentele si ideile tale. Auzi vorbindu-se despre maestri, despre invatatori, despre cum este "bine" sa fii, ce inseamna sa fii "iluminat" sau despre mult-discutatul "ego". Ratiunea iti arata ca da, acele vorbe sunt corecte si ca ar trebui sa le urmezi, sa faci asa. Ah, din nou... Ai cedat si ai facut ceva ce altii ti-au spus ca e bine, ca asa trebuie sa fii de fapt daca ti-ai depasit "egoul", ca asa trebuie sa fie un practicant spiritual de fapt. Ai uitat de tine insuti inca o data si atentia ta a alunecat in plasa gandurilor si emotiilor prea mult. Revii incet si-ti dai seama ca tu esti tu. Asa cum descoperi ca esti, prin aceasta atentie calma si detasata, asa te manifesti, asa trebuie sa te manifesti. Iti faci curajul sa accepti ca toate afirmatiile exterioare ale celorlalti, chiar si ale celor care sunt priviti ca si invatatori mari, sunt doar niste vorbe care spun despre ei, nu despre tine. Tu te urmezi pe tine insuti, pentru ca esti un fragment din Creatie la fel ca si fragmentul numit "invatator spiritual" sau "maestru" sau alti oameni cu astfel de titluri. Iti dai seama cat de greu este sa crezi in tine si in puterea din tine, in bucatica din Creator care esti, cand din exteriorul fiintei tale pamantene vin atat de multe idei si argumente care de obicei te deviaza de la a te explora si a-ti onora unicitatea. Uneori alegi sa te retragi din lume, sa iei o pauza, sa-ti pui ordine in ganduri, sa-ti golesti mentalul de ideile care nu au ce cauta acolo. De ce ? Pentru ca vezi ca nu servesc fiinta ta. Cum ? Prin atentia detasata a ceea ce esti, dincolo de mental si emotii. Incepi sa intelegi de ce multi invatatori din trecuturi au ales sa se duca in pustiuri des, sa scape de nebunia lumii. Incepi sa-ti dai seama ca toate invataturile spirituale din carti si din scripturi sunt doar carcase, hrana mentala, pana nu le descoperi in tine insuti tot prin aceeasi atentie launtrica. Treptat, devii mai curajos, incepi sa ai incredere in cautarea asta singuratica de altfel dar foarte roditoare. La inceput parea mult mai greu, credeai ca nu ai destul timp, ca nu poti sa o faci. Acum te gandesti inapoi si-ti dai seama ca acestea erau produsele mintii; evident, o ierti pentru ca atata stie mintea. Nu ai pus alte idei in ea, si atunci de ce ti-ar da altfel de ganduri ? Dar ai inceput deja sa o cureti de prejudecati si lucruri neverificate. Iti amintesti pentru o clipa de spusele lui Buddha, care te indeamna sa nu crezi nimic pana nu ai verificat si descoperit singur, chiar si daca acele spuse ar veni de la insasi un iluminat. Onoreaza-ti fiinta... Aceste cuvinte au total alt sens acum. Au sens viu in tine, pentru ca traiesti dupa ele fara sa te fortezi. Intelegerea ta se duce treptat pe o alta cale. Acum, mintea ta este tot mai curatata de idei imprumutate si incepe sa lucreze pentru tine, pentru ca ai pus in ea doar ceea ce ai descoperit in si prin tine insuti, prin Atentia fiintei tale. Mai ai scapari uneori, dar rapid iti dai seama ca ai deviat de la Atentia centrata si te reintorci in linistea templului tau interior. Mintea si emotiile se supun si se aseaza langa tine, asteptand sa le folosesti din nou. Treptat, toate impulsurile lor de a te mai controla se vor dizolva. Acum stii ca esti mult mai mult de-atat, si puterea lor scade. Le folosesti aici in lumea asta pentru diverse lucruri, atat cat ai nevoie. Apoi te retragi in Linistea din tine unde se deschid alte lumi. Lumi care nu au nevoie de minte sau de emotii. Lumi in care senzatiile traite sunt de total alta natura. Poti sa ii dai voie mintii, sub stricta supraveghere a Atentiei, sa converteasca acele experiente in cuvinte. Dar acele cuvinte vor avea acelasi sens doar pentru cei care au trait la fel ca si tine. Pentru ceilalti e doar o hrana mentala care le da in continuare de lucru sau le ridica semne de intrebare. Iti dai seama cat de multe poti acum formula, cate idei poti spune despre acele lumi spirituale, pentru ca le traiesti in fiecare clipa. Ti-ai pregatit mentalul, curatandu-l de idei imprumutate si acum este foarte usor sa exprimi ceva despre Spirit, simplu si direct, chiar daca prin cuvinte care nu vor cuprinde niciodata intregul sens al experientelor tale. Realizezi ca taria ta launtrica te-a dus aici, curajul de a cerceta singur ceea ce esti, ca sa poti apoi cerceta restul Creatiei. Te-ai transformat in propria ta unealta de cautare si experimentare, cand mai demult erai doar un ghem de idei imprumutate din carti si vorbe, un ghem de sentimente confuze care odata erau placute, odata te deviau si treceai in neliniste.

Primit pe mail