Calea ta este cea care ti se deschide inainte, luminata de numai una sau doua urme de pasi ce licaresc auriu in fata ta. Pasesti inainte in acea stralucire si mai apar una sau doua urme de pasi. Pasesti in jungla si zaresti un simbol luminos sculptat pe un arbore, ce pare sa-ti spuna, „Pe Aici”. Si aceasta este asadar calea ta.
Este invaluita in mister. Este numai a ta. Este posibil ca o alta persoana, in fata aceluiasi copac, sa nu zareasca nimic, sau poate o sageata indicand directia opusa. Intrucat calatoria ta este numai a ta.
De ce este important sa stii asta? Pentru ca ti se cere sa ai deplina incredere in propriile tale instincte, in acea voce mititica sugerandu-ti ca, ceea ce spune altcineva, s-ar putea sa nu fie tocmai potrivit pentru tine; in acea framantare din care razbate idea ca ceremonia pe care o oficiaza altcineva ar fi usor diferita, daca tu ti-ai urma propriile instincte. Toate acestea, imboldurile, vocile si presimtirile, nu sunt din exterior. Ele vin din centrul fiintei tale. Sunt, de fapt, ceea ce conteaza cu adevarat.
Asta, deoarece, odata ce te eliberezi de directivele celorlalti, odata ce devii discipol al propriei invataturi interioare, lucrurile vor deveni mai limpezi. Odata ce vei incepe sa preiei de la altii numai ceea ce isi gaseste profund rasunet in tine insuti si nu vei lua in seama restul, atunci propria-ti voce launtrica va deveni din ce in ce mai limpede. Si atunci, cu aceasta limpezime, vocea ta interioara va deveni clar audibila, iar tu vei fi capabil sa inmuguresti si sa traiesti fascinante aventuri ale sufletului, cu deplina credinta ca savarsesti exact ce ti-a fost harazit.
Asculta. Simte. Cunoaste. Paseste. Indrazneste. Atinge. Razi.
Ce aventura este aceasta viata. Cat de norocosi sunteti, cat de binecuvantati, cat de patrunsi de Gratie.
Bucurati-va!
Quado
Quado
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu