A fi stapani pe propria noastra putere inseamna a renunta la nevoia de a-i face pe ceilalti asemanatori noua si, in schimb, sa ne onoram pe noi insine, chiar daca alegerile noastre nu sunt conforme cu opinia generala. Pentru a fi stapani pe noua noastra putere, trebuie sa fim curajosi si increzatori si sa avem taria de a ne apara interesele. A fi stapani pe propria noastra putere ne cere sa fim vulnerabili, sa ne ascultam vocea interioara si sa ne asumam riscurile care ne scot in afara sigurantei oferita de lucrurile pe care le cunoastem deja. Revendicarea intregii noastre puteri inseamna sa aruncam zarurile, sa ne stabilim cea mai inalta strategie si sa incercam sa ne facem cea mai frumoasa viata posibila. A fi stapani pe puterea noastra inseamna sa onoram faptul ca fiecare dintre noi a fost pus pe acest pamant cu tot ceea ce-i trebuie pentru a trai o viata plina de scop si semnificatii. A fi stapani pe puterea noastra inseamna sa revendicam credibilitatea si unicitatea propriei noastre naturi umane. Inseamna sa avem incredere ca propria noastra stralucire ne va ghida. A fi stapani pe puterea noastra inseamna sa descoperim si apoi sa marturisim ce este bine si ce nu pentru noi. Atunci cand suntem fideli adevarului nostru personal si devenim stapanii vietii noastre, facem saltul plin de curaj al credintei-atat de necesar pentru a ne depasi temerile si a-i infrunta pe cei care vor sa ne intimideze. Nu conteaza cine suntem-cat de bogati, de faimosi, de talentati sau de educati suntem. La un moment dat, fiecare dintre noi se va infrunta cu necesitatea de a lua o hotarare, de a-si revendica puterea, ori de a-si ceda puterea, prin incercarea de a multumi pe altcineva. Pentru a ne crea viata pe care o visam, ne trebuie o baza solida pe care sa construim persoana care suntem si care sa demonstreze lumii ce reprezentam ca individ. Obtinem aceasta baza de neclintit, traind conform structurii propriei noastre integritati.
Cand avem tarie de caracter, avem radacinile adanc infipte in adevarul nostru, ceea ce inseamna ca ne respectam nevoile, dorintele si pe noi insine. Atunci cand traim o viata integra, urmam indrumarile care se aliniaza perfect la dorintele sufletului nostru. Atunci cand suntem in acord cu sinele nostru superior, avem suficienta incredere in noi, pentru a ne urma inima. Putem sta drept si spune adevarul despre cine suntem si ce dorim, chiar daca asta dezamageste pe cineva. Pe de alta parte, stim cand suntem sovaitori si deconectati de la integritatea noastra, deoarece ne simtim timizi si intimidati. Renuntam la nevoile si dorintele proprii, pentru a putea castiga iubirea altora. De fiecare data cand incercati sa-i faceti pe plac cuiva si uitati de propriul vostru adevar in favoarea respectivei persoane, va cedati o parte din putere. Uitati cine sunteti si predati altcuiva haturile vietii voastre. Absolut in fiecare zi aveti ocazia sa va revendicati dreptul de a va apara interesele, sau de a va ceda puterea. Revendicarea puterii presupune apararea celei mai inalte expresii de sine-onorand, in acelasi timp, aspectele cele mai sacre si inalte ale naturii noastre umane. A fi stapani pe puterea noastra inseamna sa ne acceptam asa cum suntem. Inseamna ca ne acceptam asa cum suntem. Inseamna sa ne acceptam calitatile si slabiciunile, stralucirea si defectele, indiferent ce cred ceilalti despre noi. Atunci cand ne traim vietile in mod integru, ne simtim suficient de puternici pentru a fi fideli propriilor noastre dorinte. De fiecare data cand ne tradam integritatea personala, construim bariere care ne impiedica sa ne transpunem visele in realitate. Daca, indiferent in ce domeniu al vietii noastre, nu actionam din integritate, sau tradam propria noastra parere referitor la ceea ce consideram ca este bine sau rau pentru noi, cadem in capcana de a pune interesele lumii exterioare inaintea intereselor personale. In acel moment, intrerupem legatura cu puterea noastra imensa si cu capacitatea noastra de a crea ceea ce ne dorim. Atunci cand nu suntem fideli integritatii personale, taiem legaturile cu inteligenta noastra innascuta si nu ne mai putem auzi vocea propriei noastre intelepciuni interioare. Aceasta ne vorbeste prin intermediul intuitiilor noastre. Cand nu avem incredere in intuitie, ne plasam puterea in exterior. Daca ne facem mici si ne este teama de confruntare, exista posibilitatea sa ne simtim prea intimidati pentru a ne spune parerea. S-ar putea sa consideram ca altii stiu mai multe, sunt mai destepti, sau au mai multa experienta si, de aceea, autoritatea lor nu ar trebui contestata. Dar atunci cand ne negam instinctele naturale si punem fericirea altora inaintea fericirii noastre, ne indepartam de adevarul nostru si ne daruim puterea pe o tava de argint. Pentru a fi complet stapani pe puterea noastra, trebuie sa acceptam ideea de confruntare. Trebuie sa ne permitem sa facem ceva valuri. Trebuie sa avem incredere ca este mai important sa ne aparam interesele, decat sa obtinem aprobarea celoralti. A face placere celorlalti este un obicei pe care unii dintre noi l-au capatat din copilarie. Am invatat ca, daca faceam ceva anume-daca eram draguti, dansam, eram politicosi, sau luam note bune la scoala-puteam obtine afectiunea si aprobarea pe care o doream. Unii dintre noi au invatat sa renunte la propriile nevoi pentru binele familiei. Ne-am pastrat opiniile pentru noi. Am tacut, chiar daca de-abia asteptam sa ne spunem parerile. Am preferat sa urmam mai degraba turma, decat sa facem valuri. Pentru cei mai multi dintre noi, acest tipar comportamental a fost determinat de interactiunile cu parintii. Acum, acest obicei este adanc gravat in psihicul nostru. Am invatat sa renuntam la puterea noastra, pentru a primi aprobarea celorlalti. Ne negam darul de a vorbi, de a ne spune parerile si de a ne exprima in mod autentic. Obligatiile, impunerile care incep cu “ar trebui” si vinovatia, devin cei care ne dicteaza faptele. Atunci cand suntem blocati in tiparul de a face placere celorlalti, nu avem posibilitatea sa facem alegeri clare.Suntem stapaniti de dorinta de a satisface dorintele celorlalti, ca sa fim iubiti. Pentru a fi stapani pe puterea noastra, trebuie sa avem posibilitatea de a spune nu. Trebuie sa renuntam la a mai avea nevoie de aprobarea celorlalti si la dorinta de a-i face pe ceilalti fericiti. Adevarul este ca nu vom fi placuti de toata lumea si nici nu este treaba noastra sa-i facem pe altii fericiti-la fel cum nu este nici treaba lor sa ne faca pe noi fericiti. E atat de usor sa ne cedam puterea, pentru a le face placere partenerilor sau prietenilor. Dar, daca alegerile pe care le facem ne fura prea mult din timpul nostru, daca ele ne priveaza de bucurie sau de pacea interioara, sau daca ne impiedica sa ne exprimam darurile noastre creatoare, atunci ele sunt incalcari pe care continuam sa le facem impotriva sufletului nostru. Aceste incalcari nu numai ca ne afecteaza intr-un mod negativ, dar ii afecteaza pe toti cei din jur. Atunci cand nu avem grija de noi, deoarece incercam sa-i facem pe altii fericiti, ne umplem de resentimente exact fata de persoanele pe care incercam sa le multumim.
Cand avem tarie de caracter, avem radacinile adanc infipte in adevarul nostru, ceea ce inseamna ca ne respectam nevoile, dorintele si pe noi insine. Atunci cand traim o viata integra, urmam indrumarile care se aliniaza perfect la dorintele sufletului nostru. Atunci cand suntem in acord cu sinele nostru superior, avem suficienta incredere in noi, pentru a ne urma inima. Putem sta drept si spune adevarul despre cine suntem si ce dorim, chiar daca asta dezamageste pe cineva. Pe de alta parte, stim cand suntem sovaitori si deconectati de la integritatea noastra, deoarece ne simtim timizi si intimidati. Renuntam la nevoile si dorintele proprii, pentru a putea castiga iubirea altora. De fiecare data cand incercati sa-i faceti pe plac cuiva si uitati de propriul vostru adevar in favoarea respectivei persoane, va cedati o parte din putere. Uitati cine sunteti si predati altcuiva haturile vietii voastre. Absolut in fiecare zi aveti ocazia sa va revendicati dreptul de a va apara interesele, sau de a va ceda puterea. Revendicarea puterii presupune apararea celei mai inalte expresii de sine-onorand, in acelasi timp, aspectele cele mai sacre si inalte ale naturii noastre umane. A fi stapani pe puterea noastra inseamna sa ne acceptam asa cum suntem. Inseamna ca ne acceptam asa cum suntem. Inseamna sa ne acceptam calitatile si slabiciunile, stralucirea si defectele, indiferent ce cred ceilalti despre noi. Atunci cand ne traim vietile in mod integru, ne simtim suficient de puternici pentru a fi fideli propriilor noastre dorinte. De fiecare data cand ne tradam integritatea personala, construim bariere care ne impiedica sa ne transpunem visele in realitate. Daca, indiferent in ce domeniu al vietii noastre, nu actionam din integritate, sau tradam propria noastra parere referitor la ceea ce consideram ca este bine sau rau pentru noi, cadem in capcana de a pune interesele lumii exterioare inaintea intereselor personale. In acel moment, intrerupem legatura cu puterea noastra imensa si cu capacitatea noastra de a crea ceea ce ne dorim. Atunci cand nu suntem fideli integritatii personale, taiem legaturile cu inteligenta noastra innascuta si nu ne mai putem auzi vocea propriei noastre intelepciuni interioare. Aceasta ne vorbeste prin intermediul intuitiilor noastre. Cand nu avem incredere in intuitie, ne plasam puterea in exterior. Daca ne facem mici si ne este teama de confruntare, exista posibilitatea sa ne simtim prea intimidati pentru a ne spune parerea. S-ar putea sa consideram ca altii stiu mai multe, sunt mai destepti, sau au mai multa experienta si, de aceea, autoritatea lor nu ar trebui contestata. Dar atunci cand ne negam instinctele naturale si punem fericirea altora inaintea fericirii noastre, ne indepartam de adevarul nostru si ne daruim puterea pe o tava de argint. Pentru a fi complet stapani pe puterea noastra, trebuie sa acceptam ideea de confruntare. Trebuie sa ne permitem sa facem ceva valuri. Trebuie sa avem incredere ca este mai important sa ne aparam interesele, decat sa obtinem aprobarea celoralti. A face placere celorlalti este un obicei pe care unii dintre noi l-au capatat din copilarie. Am invatat ca, daca faceam ceva anume-daca eram draguti, dansam, eram politicosi, sau luam note bune la scoala-puteam obtine afectiunea si aprobarea pe care o doream. Unii dintre noi au invatat sa renunte la propriile nevoi pentru binele familiei. Ne-am pastrat opiniile pentru noi. Am tacut, chiar daca de-abia asteptam sa ne spunem parerile. Am preferat sa urmam mai degraba turma, decat sa facem valuri. Pentru cei mai multi dintre noi, acest tipar comportamental a fost determinat de interactiunile cu parintii. Acum, acest obicei este adanc gravat in psihicul nostru. Am invatat sa renuntam la puterea noastra, pentru a primi aprobarea celorlalti. Ne negam darul de a vorbi, de a ne spune parerile si de a ne exprima in mod autentic. Obligatiile, impunerile care incep cu “ar trebui” si vinovatia, devin cei care ne dicteaza faptele. Atunci cand suntem blocati in tiparul de a face placere celorlalti, nu avem posibilitatea sa facem alegeri clare.Suntem stapaniti de dorinta de a satisface dorintele celorlalti, ca sa fim iubiti. Pentru a fi stapani pe puterea noastra, trebuie sa avem posibilitatea de a spune nu. Trebuie sa renuntam la a mai avea nevoie de aprobarea celorlalti si la dorinta de a-i face pe ceilalti fericiti. Adevarul este ca nu vom fi placuti de toata lumea si nici nu este treaba noastra sa-i facem pe altii fericiti-la fel cum nu este nici treaba lor sa ne faca pe noi fericiti. E atat de usor sa ne cedam puterea, pentru a le face placere partenerilor sau prietenilor. Dar, daca alegerile pe care le facem ne fura prea mult din timpul nostru, daca ele ne priveaza de bucurie sau de pacea interioara, sau daca ne impiedica sa ne exprimam darurile noastre creatoare, atunci ele sunt incalcari pe care continuam sa le facem impotriva sufletului nostru. Aceste incalcari nu numai ca ne afecteaza intr-un mod negativ, dar ii afecteaza pe toti cei din jur. Atunci cand nu avem grija de noi, deoarece incercam sa-i facem pe altii fericiti, ne umplem de resentimente exact fata de persoanele pe care incercam sa le multumim.
“Intrebarile potrivite.”, Debbie Ford, Editura For You
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu