În interiorul tãu se produce o anumitã mişcare de rotaţie. Şi dacã continui sã îţi priveşti numeroasele personalitãţi, atunci este bine sã nu te amesteci în ceea ce fac ele, deoarece acest lucru va crea şi mai multã confuzie. Mulţumeşte-te sã le priveşti, cãci numai astfel vei deveni conştient de faptul cã existã şi un martor - care nu este o personalitate - în faţa cãruia aceste personalitãţi apar şi dispar.
Iar martorul nu este o altã personalitate, deoarece o personalitate nu poate urmãri o alta. Este foarte interesant. Şi este un lucru fundamental - faptul cã o personalitate nu poate urmãri o alta, întrucât niciuna din aceste personalitãţi nu este înzestratã cu suflet.
Exact ca hainele voastre. Puteţi sã vã schimbaţi hainele, însã ele nu ştiu ca au fost schimbate, cã acum este folosit alt costum. Voi nu sunteţi hainele voastre, astfel încât le puteţi schimba. Voi nu sunteţi o personalitate. Şi de aceea puteţi deveni conştienţi de nenumãratele voastre personalitãţi.
Un lucru devine însã clar: existã realmente cineva care priveste în permanenţã acest joc de personalitãţi din jurul tãu. Acesta eşti tu însuţi Urmãreşte aşadar aceste personalitãţi, însã adu-ţi aminte mereu faptul cã starea de martor reprezintã propria ta realitate. Şi dacã poţi rãmâne atent la aceste personalitãţi, ele vor începe sã disparã; ele nu mai pot rãmâne în viaţã. Pentru a rãmâne în viaţã, au nevoie sã te identifici cu ele. Dacã eşti furios, este nevoie sã-ţi observi cu atenţie furia, sã nu te identifici cu ea. Şi atunci, lipsitã de energie, ea moare, dispare pur şi simplu. Rãmâi aşadar din ce în ce mai concentrat în aceastã stare de observare, şi toate aceste personalitãţi vor dispãrea. Iar când nu a mai rãmas nici o personalitate, atunci realitatea ta - maestrul interior - s-a întors acasã. Atunci comportamentul tãu va fi sincer, autentic. Atunci tot ceea ce vei face, vei face total, în întregime, fãrã sã regreţi nimic. Iar starea ta va fi întotdeauna una de mulţumire. Multe din problemele noastre, probabil majoritatea lor, existã datoritã faptului cã nu le-am privit în faţã, cã nu le-am înfruntat; iar faptul de a nu le fi observat cu atenţie, le da amploare. Faptul cã ne este fricã de ele le dã energie, faptul cã încercãm în permanenţã sã le evitãm le dã amploare. Ele nu sunt acceptate; acceptarea este însãşi existenţa lor. Problemele nu existã în afara acceptãrii voastre. Locul de unde izvorãşte energia vã aparţine... Orice lucru care se întâmplã în viaţa voastrã are nevoie de energie. Dacã nu vã trimiteţi energia - este ceea ce numesc "identificare" - deci dacã nu vã identificaţi cu nimic, lucrul respectiv moare, el nu mai are o energie care sã îl susţinã. Iar neidentificarea este cealaltã faţetã a faptului de a rãmâne martor. Obişnuinţa este comodã, luciditatea este dificilã - însã este astfel doar la început. Nu ne-a interesat niciodatã care sunt rãdãcinile iubirii, ci ne-au interesat doar roadele ei. Le spunem oamenilor sã fie non-violenţi, sã fie plini de compasiune, sã fie atât de plini de iubire încât sã-şi iubeascã pânã şi duşmanii, pânã şi vecinii. Vorbim despre fructe, însã nimeni nu este interesat de rãdãcini. Adevãrata problemã este:" de ce nu suntem fiinţe iubitoare?" Nu este vorba de a fi plini de iubire faţã de o persoanã sau alta, faţã de un prieten sau un duşman; problema este dacã suntem plini de iubire, în sine. Vã iubiţi propriul corp? V-aţi interesat vreodatã de el astfel încât sã îl atingeţi cu o mişcare uşoara, mângâindu-l? Vã iubiţi pe voi înşivã? Greşiţi şi este nevoie sã vã îndreptaţi. Sunteţi pãcãtoşi şi trebuie sã vã transformaţi în sfinţi. Cum aţi putea sã vã iubiti pe voi înşivã? Nu sunteti în stare nici mãcar sã vã acceptaţi pe voi înşivã aşa cum sunteţi. Acestea sunt rãdãcinile! Florile artificiale nu se ofilesc niciodatã; iubirea artificialã este permanentã. Floarea autenticã nu este permanentã; ea se schimbã de la o clipa la alta. Astãzi este aici, dansând în bãtaia vântului, a soarelui şi a ploii; mâine va dispãrea. Ea a dispãrut la fel de enigmatic cum a apãrut. Iubirea autenticã este ca o floare adevãratã.
Un lucru devine însã clar: existã realmente cineva care priveste în permanenţã acest joc de personalitãţi din jurul tãu. Acesta eşti tu însuţi Urmãreşte aşadar aceste personalitãţi, însã adu-ţi aminte mereu faptul cã starea de martor reprezintã propria ta realitate. Şi dacã poţi rãmâne atent la aceste personalitãţi, ele vor începe sã disparã; ele nu mai pot rãmâne în viaţã. Pentru a rãmâne în viaţã, au nevoie sã te identifici cu ele. Dacã eşti furios, este nevoie sã-ţi observi cu atenţie furia, sã nu te identifici cu ea. Şi atunci, lipsitã de energie, ea moare, dispare pur şi simplu. Rãmâi aşadar din ce în ce mai concentrat în aceastã stare de observare, şi toate aceste personalitãţi vor dispãrea. Iar când nu a mai rãmas nici o personalitate, atunci realitatea ta - maestrul interior - s-a întors acasã. Atunci comportamentul tãu va fi sincer, autentic. Atunci tot ceea ce vei face, vei face total, în întregime, fãrã sã regreţi nimic. Iar starea ta va fi întotdeauna una de mulţumire. Multe din problemele noastre, probabil majoritatea lor, existã datoritã faptului cã nu le-am privit în faţã, cã nu le-am înfruntat; iar faptul de a nu le fi observat cu atenţie, le da amploare. Faptul cã ne este fricã de ele le dã energie, faptul cã încercãm în permanenţã sã le evitãm le dã amploare. Ele nu sunt acceptate; acceptarea este însãşi existenţa lor. Problemele nu existã în afara acceptãrii voastre. Locul de unde izvorãşte energia vã aparţine... Orice lucru care se întâmplã în viaţa voastrã are nevoie de energie. Dacã nu vã trimiteţi energia - este ceea ce numesc "identificare" - deci dacã nu vã identificaţi cu nimic, lucrul respectiv moare, el nu mai are o energie care sã îl susţinã. Iar neidentificarea este cealaltã faţetã a faptului de a rãmâne martor. Obişnuinţa este comodã, luciditatea este dificilã - însã este astfel doar la început. Nu ne-a interesat niciodatã care sunt rãdãcinile iubirii, ci ne-au interesat doar roadele ei. Le spunem oamenilor sã fie non-violenţi, sã fie plini de compasiune, sã fie atât de plini de iubire încât sã-şi iubeascã pânã şi duşmanii, pânã şi vecinii. Vorbim despre fructe, însã nimeni nu este interesat de rãdãcini. Adevãrata problemã este:" de ce nu suntem fiinţe iubitoare?" Nu este vorba de a fi plini de iubire faţã de o persoanã sau alta, faţã de un prieten sau un duşman; problema este dacã suntem plini de iubire, în sine. Vã iubiţi propriul corp? V-aţi interesat vreodatã de el astfel încât sã îl atingeţi cu o mişcare uşoara, mângâindu-l? Vã iubiţi pe voi înşivã? Greşiţi şi este nevoie sã vã îndreptaţi. Sunteţi pãcãtoşi şi trebuie sã vã transformaţi în sfinţi. Cum aţi putea sã vã iubiti pe voi înşivã? Nu sunteti în stare nici mãcar sã vã acceptaţi pe voi înşivã aşa cum sunteţi. Acestea sunt rãdãcinile! Florile artificiale nu se ofilesc niciodatã; iubirea artificialã este permanentã. Floarea autenticã nu este permanentã; ea se schimbã de la o clipa la alta. Astãzi este aici, dansând în bãtaia vântului, a soarelui şi a ploii; mâine va dispãrea. Ea a dispãrut la fel de enigmatic cum a apãrut. Iubirea autenticã este ca o floare adevãratã.
Iubirea nu ştie nimic despre trecut, nimic despre viitor; ea cunoaşte numai prezentul. Inima nu are nici o noţiune a timpului
Încearcã sã înţelegi faptul cã atât trecutul cât şi viitorul sunt inexistente, ireale. Tot ce posezi este clipa prezentã - chiar aceastã clipã. În mâinile tale se gãseşte întotdeauna o singurã clipã; ea este atât de micã şi de trecãtoare, încât dacã te gândesti la trecut şi la viitor, o vei rata. Şi ea este singura realitate şi singura viaţã care poate exista.
Osho
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu