Atunci
când mintea noastra creeaza iluzia separarii, noi uitam faptul ca
natura noastra reala este unitatea fiintei, la fel ca si natura
Universului.
Unitatea
fiintei este cel mai bun antidot la suferinta umana. Atât timp cât
sufletul nostru locuieste într-un trup uman, noi nu putem experimenta
decât crâmpeie din aceasta stare. Când sufletul nostru se va desprinde
însa de corp si se va întoarce în sânul constiintei Universale, noi o
vom experimenta din nou plenar.
În
calitatea noastra de fiinte umane, noi nu putem experimenta starea de
unitate a fiintei decât atunci când recunoastem si învatam sa pretuim
conexiunea noastra cu ceilalti oameni, cu pamântul, Universul,
trecutul, prezentul si viitorul. Daca
am renunta la iluzia separarii si la conflictele pe care le-a creat
mintea noastra, noi ne-am aminti imediat adevarata noastra natura si am
simti în inima noastra ca nu suntem niciodata singuri sau izolati. Am
întelege atunci ca suntem perfecti exact asa cum suntem, pentru ca
suntem una cu întreaga creatie, ca Universul în care traim este un
Univers armonios si ca întunericul trebuie sa existe alaturi de lumina
pentru a crea astfel totalitatea. Am întelege de asemenea ca starea
noastra naturala este aceea în care ne bucuram de o sanatate perfecta,
în care experimentam perfectiunea armoniei si în care suntem scufundati
în Spirit, fara a ne pierde însa din vedere individualitatea, care nu
este altceva decât o expresie glorioasa a Fortei Divine.
Mai
mult decât atât, ne-am simti obligati sa ne manifestam starea de
unitate a fiintei, astfel încât si ceilalti oameni sa simta mângâierea,
bucuria si forta acestor conexiuni sacre. Am gasi astfel curajul de a
crea pe aceasta planeta o lume a bunastarii, a echilibrului si a
cooperarii.
Daca
am crede în puterea unitatii fiintei si daca am opta pentru a o
manifesta cât mai frecvent posibil, viata noastra pe pamânt ar capata
semnificatie si profunzime, iar noi am întelege ca fiecare om joaca un
rol vital în vindecarea acestei lumi care a devenit dezechilibrata si
dizarmonioasa. În pofida greutatilor cu care ne confruntam, credinta în
capacitatea noastra de a atinge starea de unitate a fiintei este
suficienta pentru a ne simti împacati cu situatiile pe care nu le putem
schimba si de a accepta cu uimire misterul si complexitatea existentei
noastre umane. Daca vom opta pentru unitatea fiintei în defavoarea
iluziei separarii, noi vom trai într-o stare de optimism, creativitate
si speranta.
Unitatea
fiintei este balsamul de care are o nevoie disperata lumea în care
traim, aflata în pragul unui mare salt al constiintei.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu