A devenit firesc orice gest si uitam sa simtim

Ma aflu intr-o incapere care are doua usi, una pe care tocmai am intrat si in spatele careia sunt certitudinile , incertitudinile, temerile, nelinistile , siguranta , nesiguranta vietii mele. In incapere nu sunt decat eu, dar aud in fundal sunetul unui pas pe drum, murmurul lumii , acel suspin permanent al fiecaruia si al tuturor in acelasi timp.

In jurul nostru sunt numai raspunsuri :

Este greu sa traiesti.

Cel mai mare pacat este sa faci sa sufere pe cei din jurul tau.

Singurul adevar este ca ne nastem , traim si murim singuri.

Moartea este singura certitudine a vietii , restul hazard.

A devenit firesc orice gest si uitam sa simtim , ne conformam celorlalti , inabusim orice emotie . Trebuie sa fim tot mai buni , miliarde de oameni stau intre bine si rau , intre alb si negru, tot timpul indoiti de ei insisi , buimaci, ametiti , parasiti , intr-o neliniste si bezna adanca.

Acum aparati-va oameni buni, loviti in mine daca asa puteti demonstra ca nu am dreptate . Sau spune  m-am inselat, si ajuta-ma , intinde mana .

Oare unde duce cealalta usa daca as deschide-o ?

Voi avea curajul s-o deschid?
Maria