Iubirea nu ia ostateci. Ea nu se târguieşte.

Iubirea poate exista numai între egali. Iubirea poate exista numai între fiinţe care au învăţat să se iubească şi să se preţuiască lăuntric. Iubirea nu ia ostateci. Ea nu se târguieşte. Nu este compromisă de frică. Dimpotrivă, acolo unde iubirea e prezentă, frica, prin miliardele de condiţionări pe care le implică, nu poate exista. Te încurajez să fii onest, prietene. Iubirea pe care tu o cunoşti nu este genul de iubire despre care vorbesc eu. Genul de iubire pe care îl descriu acum este absolut terifiant pentru tine! De ce oare? Fiindcă trăirea experienţei Iubirii reale pune capăt experienţei tale legate de lumea condiţionată. Când trăieşti Iubirea reală, nu te mai simţi separat de alţii. Pierzi orice aspect al identităţii tale care îi respinge pe alţii. Te deschizi spre o realitate mai vastă - pe care o creezi împreună cu alţii, prin încredere reciprocă. Judecata încetează şi acceptarea domneşte. „Nu mi-e frică de toate astea”, spui tu. Dar te rog să reflectezi asupra acestor lucruri. Fii cinstit cu tine însuţi şi cu mine. Îţi ESTE frică de toate astea, fiindcă ele pun capăt acestui vis, iar singurul mod prin care ego-ul tău ştie să pună capăt visului este prin a muri. Te rog, aşadar, să-ţi recunoşti frica de iubire, frica de moarte şi frica de anihilare. Eu am spus: „Dacă nu muriţi şi nu vă naşteţi din nou, nu puteţi intra în împărăţia Cerului.” Când am spus asta nu am vorbit despre reîncarnare. Vorbeam despre moartea ego-ului, despre moartea tuturor credinţelor ce te separă de alţii. Vorbeam despre sfârşitul judecării. Ceea ce moare nu eşti tu. Ceea ce moare este tot ceea ce ai crezut că eşti, fiecare judecată pe care ai emis-o despre tine sau despre altcineva Asta este ceea ce moare. Iar ceea ce se naşte din nou este plin de lumină şi seninătate. 

Dacă doreşti să înţelegi sensul a ceea ce se întâmplă în viaţa ta. În­cetează să-i mai conferi propriul tău sens. Lasă lucrurile aşa cum sunt. Simte-le pe deplin. Îngăduie-le să te-nveţe de ce au apărut în viata ta.

Dacă vrei să ajungi chiar la miezul problemei, întreabă: „Cum mă ajută această situaţie să iubesc mai din plin? Ce îmi cere ea să dăruiesc din ceea ce încă reţin pentru mine?”

Când îţi urmăreşti gândurile, devii conştient că o parte a ta vrea un rezultat şi altă parte vrea altul. Simţi că trebuie să alegi între aceste două părţi, iar asta îţi produce tensiune şi conflict. Când mintea ta se află în stare conflictuală, nu ieşi din ea alegând între două poziţii opuse. Asta nu va face decât să instaleze un conflict şi mai intens. Ieşi din starea de conflict, acceptând ambele poziţii. Cu alte cuvinte, accepţi atât gândurile pozitive, cât şi pe cele negative, fără a le face pe unele „mai bune” decât pe celelalte. Aceasta e un gest de iubire. Iubirea transcende întotdeauna orice fel de dualism. Iubirea nu se declară niciodată de partea cuiva. Ea acceptă întotdeauna validitatea ambelor părţi. Crezi că trebuie să alegi între corect şi greşit. Dar eşti tu sau oricine altcineva capabil să hotărască ce este corect şi ce este greşit? De îndată ce crezi că ştii, ai pierdut firul adevărului. Aşa că nu încerca să alegi. Tu nu ştii ce e adevărat şi ce este fals. Nu te situa de o parte şi nu o respinge pe cealaltă. Acceptă-le pe amândouă, sau pe nici una. Fii neutru şi vei da piept cu viaţa în condiţiile impuse de ea. Până ce nu vei ajunge în această stare de neutralitate, vei continua să impui propriul tău fel de a vedea lucrurile asupra a ceea ce se întâmplă în viaţa ta şi întotdeauna vei avea senzaţia lipsurilor sau a pedepsei, deoarece nu-ţi cunoşti propria valoare.
Paul Ferini -Iubire fara conditii