Încotro este orientată atenţia voastră în acest moment? Ce priviţi, ce
conştientizaţi? Observaţi-vă cu atenţie. Veţi constata că privirea voastră tinde către
exterior. Gândurile voastre se învârtesc neobosit în jurul lucrurilor lumii. Închizând
ochii, nu vă eliberaţi. Formele şi imaginile sunt imprimate în mentalul vostru şi vă
obsedează chiar şi când dormiţi. Gândurile voastre repercutează obiectele, sunt ecoul
lor. Deşi pare interioară, lumea gândurilor este tot exterioară, căci eul sau falsa voastră
identitate este un fel de corp străin care se află în voi. Martorul percepe ego-ul la fel
precum percepe celelalte obiecte. Numai cel care percepe este interior.
Încercaţi să înţelegeţi că fiind invadaţi de obiectele exterioare, nu sunteţi
împiedicat să vă cunoaşteţi sinele. Barajul este ridicat doar de gândurile voastre. Un
obiect poate să vă posede sufletul? Nu. El nu poate absorbi decât un alt obiect.
Sufletul este încercuit de idei. Energia voastră, focul conştienţei voastre se
dispersează, se refractează în gânduri. Reflecţiile şi numai ele vă închid şi vă izolează,
vă îndepărtează de esenţă, de condiţia voastră originară. Scopul este acela de a-ţi regăsi
starea de vacuitate, de puritate naturală; este un eveniment revoluţionar.
Ce trebuie să faci? Să examinăm mai întâi geneza gândurilor. Veţi învăţa astfel să
le goniţi încă de la început. Mulţi cercetători spirituali se luptă cu gândurile lor, înainte
de a le fi sesizat provenienţa. Niciodată mentalul nu va fi stăpânit în acest fel. Singurul
rezultat posibil este nebunia.
Este exclus să suprimi gândurile, deoarece ele se reconstituie în mod constant.
Ele seamănă cu şarpele mitologic, cu Hidra din Berna. Acest monstru avea şapte capete
care creşteau pe măsură ce le tăiai. Nu vă cer să vă combateţi gândurile, deoarece ele se
sting singure în orice moment. Ele nu durează niciodată mult, din contra, înlănţuirea lor,
ideaţia, îşi urmează cursul neobosit. Reflecţia odată stinsă, este înlocuită de alta. Procesul este extrem de rapid şi tocmai aceasta constituie nodul problemei. Drama nu
vine din moartea unui gând, ci din renaşterea sa imediată. Să nu încercaţi să vă opuneţi
ideilor voastre, încercaţi să înţelegeţi mecanismul care le generează şi pe acesta trebuie
să-l stăpâniţi. Nu va fi greu dacă înţelegeţi cu adevărat despre ce este vorba şi reţineţi că
a te opune formărilor mentale este o luptă fără sfârşit. Spiritul va continua inexorabil să
vă tortureze. Veţi fi învinşi. Repet: gândurile nu sunt duşmani. Demonul este cel care le
generează şi vi le trimite neâncetat. Impunându-le un fel de regularitate a naşterilor, le
veţi goni de îndată ce apar neinvitate. Dacă nu mergeţi la izvor, valul ideaţiei vă va
supune cu multă uşurinţă, oricare ar fi eforturile voastre. În consecinţă nu vă ocupaţi de
formulările voastre mentale. Împiedicaţi spiritul de a le mai produce. Ştiţi că intelectul
este instabil. Cu alte cuvinte, ideea abia născută, trece şi dispare. Interzicându-i să vă
mai inoportuneze, vă economisiţi violenţa pe care o implică distrugerea sa.
De unde vine un gând? Concepţia şi naşterea sa rezultă din reacţiile noastre la
ceea ce nu suntem noi. Întreaga responsabilitate a ideaţiei le incumbă, deoarece
ripostăm maşinal şi mental la evenimentele şi lucrurile lumii exterioare. Să luăm un
exemplu. Contemplaţi o floare. A privi nu înseamnă a gândi. Dacă continui să privesc şi
nimic mai mult, mentalul meu rămâne pur. Dar dacă reacţionez spunând: “Ce floare
frumoasă!” – un gând se interpune între floare şi mine. Din contră, dacă vibrez şi
răspund fără a reacţiona, dacă mă absorb în contemplare, văd frumuseţea florii şi mă
bucur de ea păstrând un spirit imaculat şi vid. Din nefericire suntem incapabili să trăim
fără verbalizare.
Procesul care constă în a închide o experienţă trăită în simboluri, în
cuvinte, este originea gândurilor. Această reacţie devenită mecanică, acest obicei de a
reduce o experienţă trăită la cuvinte, sufocă realul şi ucide viziunea sub o avalanşă de
interpretări. Adevărul este minat, mirarea este refulată. Nu mai rămân decât cuvintele;
cioburi, resturi, ce dansează prin spiritul nostru, prin mintea noastră.
Gândurile noastre nu sunt decât faruri şi ele au viaţă scurtă. Pentru a nu avea
senzaţia de lipsă, transpunem imediat orice mică experienţă în gânduri, în cuvinte, de-a
lungul întregii noastre vieţi. Sub acest noian de cuvinte, sub acest vacarm mental,
pierdem conştiinţa propriei noastre realităţi. Cum să mai renunţi la această manie de a
scleroza viaţa prin folosirea abuzivă a limbajului? Trebuie stăpânită geneza gândurilor.
Fiţi atenţi! Încercaţi să înţelegeţi, vă rog!
Osho
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu