Bashar-Dacă vrei să fii fericit, fii fericit

Când îți vezi reflexia în oglindă, știi că nu ești tu acolo, în oglindă. Știi bine că tu ești aici. Știi că aia-i doar o reflexie. Dacă vezi reflexia încruntându-se, nu te duci la oglindă și-ncerci să silești reflexia să zâmbească; când vrei să vezi reflexia zâmbind, știi că ai un singur lucru de făcut: trebuie să zâmbești tu mai întâi. Dar, dacă aștepți ca reflexia să zâmbească prima, apăi te vei încrunta pentru tot restul vieții tale. Dar asta-i ceea ce fac cei mai mulți: „Voi fi fericit după ce realitatea mi se schimbă…” – da, chiar asta faci, chiar și tu! „Voi fi fericit atunci când reflexia mea va fi fericită” – dar reflexia nu poate fi fericită până ce tu ești… Așadar, când ești tu fericit mai întâi, reflexia nu are de ales decât să-ți oglindească exact asta – dar, adu-ți aminte, ai creat o realitate spațio-temporală, așa că, uneori, e un oarecare decalaj între ideea schimbării pe care o faci lăuntric și capacitatea realității exterioare de a ți-o reflecta cu fidelitate; iar uneori, din cauza – în principal din cauza sistemului de credințe la care ai aderat de-a lungul vieții, chiar te vei verifica, să vezi dacă e evident că te-ai schimbat… și iată de ce insistăm de fiecare dată că, atunci când spui, atunci când știi că te-ai schimbat, nu condiționezi schimbarea de diferențele sau lipsa de diferențe din realitatea exterioară; testul cunoașterii că te-ai schimbat cu adevărat este acela că răspunzi diferit realității exterioare – chiar dacă aceasta nu se schimbă! Ăsta e felul în care știi că te-ai schimbat… pe când, dacă spui, „Da, m-am schimbat, dar nu văd asta în realitatea mea exterioară!”, atunci nu faci altceva decât să te tot chiorăști după schimbare în realitatea exterioară mai întâi, iar asta înseamnă că nu teai schimbat, așa că de ce ți-ar reflecta realitatea exterioară vreo schimbare? Vezi? Înțelegi, da? Bine atunci. Așadar, ideea e că, după cum spuneam, atunci când „te prinzi”, așa cum spui tu, atunci când pricepi simultaneitatea, vastitatea, adevărata putere și multidimensionalitate a existenței tale… atunci îți poți îngădui să relaxezi felul în care insiști mereu, condiționezi mereu și mereu într-un fel negativ una sau alta în ceea ce te privește – și poți alege pur și simplu să fii cine preferi să fii, fără absolut niciun motiv! Nu ai nevoie de un motiv pentru a fi fericit. Dacă vrei să fii fericit, fii fericit. Nu îți trebuie un motiv condițional exterior pentru a putea fi fericit. Iată de ce spunem, „împrejurările nu contează; numai starea ta de spirit contează”. Chestia e că tocmai starea ta de spirit e cea care determină tipul de efect pe care ți-l imprimă împrejurările, fiindcă împrejurările nu au un sens încorporat în sine însele; ele nu se petrec cu un scop anume; o împrejurare e neutră, e doar recuzită fără o însemnătate precisă – însemnătatea cu care tu o investești determină efectul pe care îl va avea asupra ta. Deci importanța pe care i-o dai va determina dacă îți vei experimenta viața într-un mod abundent ori limitat. Odată ce înțelegi că ești o ființă în plină expansiune și începi să te porți ca atare, chiar dacă ești focalizat ca individ, vei vedea diferența reflectată în realitatea ta prin simpla cunoaștere a ceea ce ești. Doar cunoscând că ești cutare lucru, acesta va începe să fie reflectat în realitatea ta ca într-o oglindă. Fiindcă acea realitate nu există, la drept-vorbind, acolo – este aici cu totului. Chiar aici, chiar acum, alături de tot ce există în Creație. Ceea ce numești, în mediul tău spațiu-temporal liniar, „momente diferite” este doar același moment, din punte de vedere diferite. Asta-i tot. Deci tot ce vezi… e un singur moment în Creație: ACUM. Totul există ACUM, iar ce numești tu momente diferite nu reprezintă decât exact același moment, dintr-un mereu alt punct de vedere. Iată cât de vast ești, iată cât de atotputernic ești – de miliarde de ori într-o clipă creezi, literalmente, miliarde de puncte de vedere diferite ale aceluiași moment de ACUM al creației – și iată ce experimentezi tu ca „realitate”. Într-atât de puternic ești. Trăiește ca și când ai fi constant conștient de asta, într-un fel smerit însă, și vei vedea incredibile miracole devenind cursul firesc al unei zile. 

Pricepi, zici? Bine atunci… 

Bashar – Simultaneity of Existence, 2010.08.28 (trad. Aristel Ianolide)