Am fost cel mai aprig judecator al meu , ce doresc mai mult?

Fiecare om poarta in suflet dorinta de mai mult.

Simtim intens ca ceva lipseste in viata noastra ,ca am putea strabate si alte drumuri decat cele batatorite de noi si de ceilalti in calatoria noastra prin materie.

Si totusi continuam sa mergem pe acelasi fagas care adauga continuu nefericire si tristete fiintei noastre. Ne amagim ca daca am avea o casa , un copil , bani, daca am calatori , daca am fi intr-un anume loc, daca ne-ar iubi cineva, daca am avea un anume loc de munca ,atunci tristetea ne-ar parasi.

Si nu este asa , toti cei care au toate astea au totusi partea lor de nefericire.

Ce anume oare ne lipseste?

Am sa incerc sa dau un raspuns, el nu este universal  ci are sens in acest moment  doar pentru mine.

Exista in interiorul meu un permanent conflict intre ceea ce simt ca exista in mine neexplorat inca si ceea ce fac zi de zi .

Zilele se duc incet sau mai repede , dezvaluindu-mi ca ma invart in jurul acelorasi lucruri , in jurul acelorasi sentimente de teama si frica ca ar putea sa vina o zi cand as putea pierde si ceea ce am . Si ce am ?

O viata obisnuita , intr-o relatie care imi da o stare de siguranta , pentru care simt duiosie , recunostinta – nu am nimic de reprosat celui de langa mine -, am un loc de munca unde sunt apreciata, am un copil pe care-l iubesc si blogul meu unde postez articole care creaza lumea virtuala in care as dori sa traiesc.

Multi m-ar acuza ca nu vad in jurul meu chiar faptul ca ceea ce doresc se gaseste acolo.

M-am intrebat si eu , am fost cel mai aprig judecator al meu , ce doresc mai mult?

Simt ca ma apropii de un prag in care as putea capitula , in care emotiile si dorinta mea de a fi mai mult s-ar putea pierde , s-ar putea uita .

Exact lucrul asta vreau sa-l intarzii sau sa-l indepartez total si pentru asta simt ca tot ce am de facut  este sa las sufletul meu liber sa se exprime cum vrea .

Explorand lumea mea interioara am constatat ca mereu am fugit de mine insumi , am cautat sa ma implinesc numai in relatie cu altcineva , m-am ignorat si am ignorat  tot ce simteam si tot ce imi producea bucurie , de teama ca as rani pe cei din jurul meu,  daca as fi dorit si altceva decat pe ei.

Si intr-o zi am descoperit ca in mine este un regat, un regat care nu exista in nimeni altcineva .

Unde exista atat de multa bucurie , liniste, atat de multa iubire pentru mine insumi , atat de multa fericire si solitudine , incat am hotarat ca este timpul sa nu mai fug de propriile mele comori.

Imi redau demnitatea  si respectul de sine.

Traind, cantand, razand, visand,simtind, pipaind, palpand, mangaind, alintand, tacand, meditand,  dorind, fierband,  triumfand, pierzand, castigand,, apropiind, indepartand, exaltand, exprimand .

Fiind ,luminand, iubind!

Iubindu-ma pe mine , ii iubesc si pe cei din jurul meu.

Si asa este! Multumesc !
Maria