Stiinta manipularii -David Icke

Pe măsură ce puterea religiei a început să se destrame, aceasta a fost înlocuită de o altă închisoare mentală, căreia i s-a spus „ştiinţă”. Ea nu are nimic de-a face cu ştiinţa reală, ci este o ştiinţă „oficială”, care afirmă că „lumea pe care o vedem este singura lume care există şi că nu există o continuare a vieţii după moarte”. Frăţia a trebuit să găsească o alternativă pentru cei care începeau să respingă religia, pentru a se asigura că aceştia nu-şi vor da seama că suntem cu toţii conştiinţe multidimensionale infinite întrupate într-un corp fizic pentru o perioadă de experienţe intense pe calea evoluţiei, respectiv că nu vom „muri”, pentru simplul motiv că nu putem muri. Energia înseamnă conştiinţă, şi ea nu poate fi distrusă, ci doar transformată într-o altă expresie a sa. Dacă omul îşi dă seama că nu este una cu corpul său fizic, ci cu conştiinţa eternă şi infinită care dă viaţă acestui corp, viziunea şi potenţialul său se amplifică nelimitat. Ce coşmar ar însemna acest lucru pentru cei care doresc să îi controleze pe oameni. De aceea, sub patronajul regelui Charles II şi sub coordonarea directă a francmasoneriei s-a creat la Londra Societatea Regală, în anul 1662. Aceasta a fost prima organizaţie creată vreodată a oamenilor de ştiinţă şi a inginerilor, cu scopul de a asigura direcţia în care trebuie să se îndrepte„ştiinţa”. Practic, toţi primii membri ai Societăţii Regale erau francmasoni care ştiau că această direcţie este greşită şi falsă. „Părintele” Societăţii Regale, cel care a inspirat-o în cea mai mare parte înainte de a „muri” (adică de a-şi schimba învelişul fizic), a fost Francis Bacon, şeful rozicrucienilor, traducătorul Bibliei şi arhitectul francmasoneriei. Printre membrii Societăţii Regale se mai numărau: Isaac Newton, marele maestru rozicrucian al Prioriei Sionului, care a devenit membru al acestei organizaţii a oamenilor de ştiinţă în anul 1672; Lord Moray, un francmason scoţian; Elias Ashmole, unul din primii francmasoni înregistraţi în acte; şi „Cavalerul” Andrew Michael Ramsey, un veritabil far luminos al francmasoneriei, acceptat de Societatea Regală fără să i se ceară vreo calificare ştiinţifică. Un alt membru a fost John Byrom, francmason şi membru al Clubului Cabala, cunoscut şi sub numele de Clubul Soarelui.

În anul 1984, mai mult de 500 de documente ale acestuia au fost descoperite într-o casă din Manchester. Ele includ informaţii despre geometria şi arhitectura sacră, şi despre simbolurile cabaliste, francmasone şi alte însemne alchimice şi ezoterice. Ashmole, un alchimist şi rozicrucian cu multe contacte ezoterice în Germania, era prieten apropiat cu Charles II şi Cavaler al Ordinului Jartierei, acel prim ordin „cavaleresc” instituit de regalitate. El a scris o carte împreună cu Arthur Dee (fiul doctorului John Dee), care a fost medicul personal al ţarului Ivan cel Groaznic. După moartea lui Ivan, manipulările lui Dee au condus la instalarea pe tronul rusesc a dinastiei Romanov. Ashmole avea extrem de multe conexiuni şi a menţinut un contact strâns cu „Colegiul Invizibil” care a început să se întrunească la Oxford începând din anul 1650. Despre acest grup vorbeşte Francis Bacon în cartea sa, Noua Atlantidă. Printre cei care făceau parte din acest „Colegiu Invizibil” s-au numărat faimosul om de ştiinţă Robert Boyle, un alt mare maestru al Prioriei Sionului, şi Sir Christopher Wren, arhitectul care a construit catedrala St Paul în City-ul londonez, centrul financiar al Nobilimii Negre şi al Frăţiei Babiloniene. Amândoi au fost mari maeştri ai ordinului rozicrucian al Sfântului Paul. Reconstrucţia centrului Londrei (City-ului) nu a devenit posibilă decât în urma Marelui Incendiu care a devastat capitala Angliei în anul 1666, şi este foarte interesant faptul că atât Wren, arhitectul care a ridicat catedrala St Paul pe locul unui fost altar al cultului Dianei, cât şi Robert Hooke, unul din cei trei primari ai oraşului după incendiu, erau membri ai Societăţii Regale şi mari iniţiaţi ai unor societăţi secrete. Noul City londonez a fost construit după un plan municipal mason, în care fiecare clădire ţine seama de reţeaua magnetică a pământului în punctul respectiv şi de cele mai bune posibilităţi de manipulare a ei. Societatea Regală a însemnat de la bun început mult mai mult decât o adunare a oamenilor de ştiinţă. În esenţa ei, ea este o societate secretă creată şi controlată de Frăţie, cu scopul de a limita viziunea asupra lumii şi înţelegerea ştiinţifică şi spirituală. Dacă doriţi o confirmare, priviţi cine sunt iniţiaţii ezoterici ai acestei societăţi care se pretinde împotrivacunoaşterii ezoterice. Lucrurile devin şi mai evidente dacă ţinem seama de orientarea unui alt grup de iniţiaţi care a fuzionat cu Societatea Regală. Aceştia îşi spuneau Societatea Lunară, deoarece se întruneau o dată pe lună, în noaptea cu lună plină. Dintre membrii ei făcea parte inclusiv Benjamin Franklin, francmason de rang înalt, rozicrucian, unul din Părinţii Fondatori ai Statelor Unite, un om cu legături foarte strânse cu francmasonii din spatele Revoluţiei Franceze. Vom discuta mai multe despre el în capitolul următor. Printre alţi membri ai Societăţii Lunare s-a numărat şi Erasmus Darwin, bunicul lui Charles Darwin, omul care avea să joace un rol atât de important în promovarea ideii că lumea în care trăim este unica lume care există şi că la baza evoluţiei stă legea selecţiei naturale a celui mai puternic. După părerea mea, nici chiar Darwin însuşi nu credea în aşa ceva, cel puţin nu la sfârşitul vieţii, dar mitul a rămas în urma lui. Oricum, ideea că Charles Darwin a „descoperit” teoria selecţiei naturale şi a supravieţuirii celui mai puternic este de-a dreptul ridicolă. Bunicul său, Erasmus Darwin, membru în Societatea Lunară, a scris în anul 1794 o carte intitulatăZoonomia, în care a emis deja aceeaşi ipoteză. Josiah Wedgwood, patronului imperiului olăritului care îi purta numele, a fost un alt membru al Societăţii Lunare, iar fiica sa s-a măritat cu fiul lui Erasmus Darwin, Robert Darwin, devenind mama lui Charles Darwin! Din aceeaşi linie genealogică s-a născut mai târziu Thomas Malthus, ale cărui convingeri rasiste extreme au fost folosite de Adolf Hitler, Henry Kissinger şi mulţi alţi fruntaşi ai Frăţiei cu scopul de a justifica genocidul asupra raselor „inferioare” pentru a menţine puritatea genetică a rasei umane, mai precis a raselor reptiliene. Preotul anglican Malthus era de părere că răspândirea bolilor şi asigurarea unor condiţii de viaţă inumane pentru mase erau absolut esenţiale pentru a opri suprapopularea planetei şi diluarea liniilor genealogice albe (ale stăpânilor). Iată doar una din perlele înţelepciunii sale: „Justiţia şi onoarea ne cer să le refuzăm dreptul celor săraci la asistenţă socială. În acest scop, propun adoptarea unei legi care să refuze oricărui nou-născut dreptul la asistenţă socială… Din punct de vedere comparativ, copiii[nelegi timi] nu au o valoare prea mare pentru societate, aşa că locul lor va fi luat imediat de alţii… Toţi copiii care depăşesc acest nivel[dezirabi l] al numărului populaţiei trebuie să fie lăsaţi să piară, exceptând cazul în care rămâne un loc gol rezultat prin moartea unor persoane adulte”. Economistul John Maynard Keynes, ale cărui principii au dominat politicile economice moderne, îl considera pe Malthus un geniu, iar Darwin şi cercul său îl considerau un maestru al logicii. Toate politicile de control al populaţiei din secolul nostru au fost inspirate de principiile lui Malthus ale genocidului, pe care le explic mai în amănunţime în lucrarea mea anterioară, Şi adevărul vă va face liberi. Regăsim astfel conexiunea scoţiană. Şase membri ai Societăţii Lunare şi-au făcut educaţia la Edinburgh, la fel ca şi Charles Darwin mai târziu. O altă voce importantăcare a contestat existenţa oficială a lui „Dumnezeu” şi a sufletului etern a fost cea a francezului Rene Descartes, născut în anul 1596 şi numit „părintele filozofiei moderne”. Descartes a fost educat de ramura catolică a Frăţiei Babiloniene, iezuiţii. Şi-a spus toată viaţa romano-catolic, dar cărţile sale au fost introduse în Indicele Catolic al Cărţilor Interzise. Ideile sale aveau să fie dezvoltate mai târziu de Isaac Newton. Amândoi erau fascinaţi de ezoterism şi alchimie. Ne dăm astfel din nou seama că aceeaşi forţă care a creat religiile în lumea antică a conceput şi „ştiinţa” modernă. Cine a creat şi susţinut ideea unui Dumnezeu răzbunător şi a paradisului la care nu au dreptul decât credincioşii? Nişte oameni care ştiau foarte bine că aceste lucruri nu sunt adevărate. Cine a creat versiunea materialistă a „ştiinţei”, de tip „accident cosmic”, care neagă existenţa sufletului etern? Aceiaşi oameni care ştiau foarte bine că acest lucru nu este adevărat. Această tradiţie este continuată la ora actuală de o mişcare cunoscută sub numele de Umanism. Manifestul acesteia, publicat în anul 1953, afirmă că universul există în sine şi nu este creat, că ştiinţa modernă oferă singura definiţie acceptabilă a universului şi a valorilor umane, şi că atunci când moare, omul încetează să mai existe. Aceste două curente aparent opuse, ştiinţa şi religia, au foarte multe lucruri în comun, dar unul mai presus de toate celelalte: ambele neagă adevărata natură a omului şi puterea pe care o are acesta de a-şi controla singur destinul. Dacă vom înţelege acest lucru şi vom descătuşa puterea nelimitată dinlăuntrul nostru, care nu aşteaptă altceva, controlul reptilienilor şi al liniilor lor genealogice va dispărea fără urmă. Faţa Frăţiei Babiloniene poartă nenumărate măşti, dar crearea francmasoneriei a asigurat o reţea unică, ce acţionează ca şi coordonator global al acestora, asigurând comunicarea dintre ele. Unele măşti nu operează decât în cadrul unui grup sau domeniu social, dar foarte multe dintre ele, îndeosebi cele majore, de tipul francmasoneriei, operează în cadrul unor organizaţii şi grupuri care par să se opună la suprafaţă. Acesta este doar un mecanism de manipulare a conflictelor şi războaielor de către aceeaşi „mască”, şi de direcţionare a politicii, ştiinţei şi religiei către implementarea Agendei unice. A fost creată astfel structura care a permis trecerea la următoarea etapă a planului: controlul reptilo-arian al Africii, Australiei, Noii Zeelande, dar mai presus de toate, al Americii, perla coroanei.

David Icke Cel mai mare secret