NASA şi telepatia.

 Deschiderea erei astronautice a oferit încă un câmp posibil de utilizare pentru telepatie. Cercetătorii de la NASA şi-au pus problema dacă, rămaşi fără nici un mijloc de comunicare, astronauţii n-ar putea intra în legătură cu Terra prin telepatie. Şi iată prima legătură telepatică între Cosmos şi Pământ deja realizată! în timpul zborului spre Lună al navei Apollo-14, Edgar Mitchell reuşeşte să transmită unui receptor aflat la baza de zbor 51 de figuri Zener din 200. Rezultatul depăşeşte net coincidenţa aleatorie, apreciază specialiştii americani. Se spune, şi Mitchell însuşi lasă să se înţeleagă, că trăirea personală a unui astfel de eveniment 1-a determinat să creeze după aceea o fundaţie pentru studiul unor fenomene psihice, fundaţie care în scurt timp a elaborat o amplă lucrare în acest sens, având ca autori personalităţi marcante din domeniul fizicii, psihologiei, neurofiziologiei etc. Un spirit lucid ne determină să privim cu unele rezerve astfel de comunicări. Pentru a stăpâni fenomenul şi a uza de el la nevoie trebuie să cunoaştem mai întâi legităţile ce stau la baza sa. Şi încă nu ştim nimic din ceea ce este esenţial. Dovada o avem în reuşitele incomparabil mai mici în realizarea experimentală a telepatiei faţă de incidenţa sa spontană. Nu este însă exclus să ajungem si aici plecând de la unele practici tradiţionale din Asia şi de la alte genuri de antrenament mai moderne, dar derivate în fond tot din acestea, şi care sunt în prezent experimentate în diverse laboratoare clinice din lume. Intervine însă un mare semn de întrebare pentru noi. Este realmente un beneficiu pentru om ca să-şi deschidă porţi pentru toate informaţiile venin de la alte creiere? Nu cumva cenzura opusă de conştient unor informaţii ce ajung, foarte probabil în permanenţă, în subconştientul nostru constituie un mijloc de apărare natural şi inteligent împotriva invadării sale nedorite de informaţii parazite? Ce s-ar întâmpla oare cu noi dacă în loc să ne ocupăm de viaţa noastră am fi încontinuu şi fără rost implicaţi în a altora? Importanţa majoră a atestării ştiinţifice a telepatiei, după opinia noastră, nu constă atât în utilitatea sa practică, ci în porţile pe care le deschide spre cunoaşterea lumii. Transmiterea unui mesaj între două creiere aflate la distanţă presupune un suport material, în cazul discutat, un câmp energetic codificat în semnale purtătoare de informaţie care vor fi decodificate de către creierul receptor. Consecinţa logică imediată care ne apare în minte este ideea că în acest caz gândul nostru reprezintă o forţă materială exprimată prin energia modulată în semnalele purtătoare de informaţie. In consecinţă, gândirea nu este o expresie abstractă a unui substrat material reprezentat de creier, ci produsul său concret, material. In clipa în care gândim, chiar dacă nu ne exprimăm verbal, noi emitem un câmp energetic ca suport al gândurilor noastre. Sub această formă gândurile sunt emise în spaţiu şi de aici receptate de un alt creier care poate fi acela căruia îi este destinat (cazul telepatiei sau un altul - fenomen prin care s-ar putea explica simultaneitatea aceloraşi idei în ştiinţă, originea unor idei străine de preocupările noastre, unele influenţe malefice etc.). Pe de altă parte, înţelegerea prin limbaj articulat are o dublă cale de acces: prin semantica cuvintelor şi prin câmpul energetic emis concomitent. O serie de argumente ne obligă să gândim că în timp ce pentru înţelegerea simbolurilor reprezentate prin cuvinte este nevoie de învăţarea limbii în care sunt exprimate, decodificarea câmpului energetic purtător de informaţie este comună întregii lumi vii. Ea reprezintă comunicarea fără limbaj întâlnită pe toate treptele de evoluţie. Aşa ne-am putea explica empatia dintre noi şi animale şi poate chiar comunicarea cu copilul mic înainte de însuşirea limbajului articulat. Dacă gândul reprezintă o forţă materială atunci apare evidentă posibilitatea de a influenţa pe această cale pe semenii noştri. Sugestia, unele practici empirice, psihoterapia etc. ne apar în această accepţiune în altă lumină. In afara sugestiei, pe care am comentat-o deja în noua accepţiune ce i-o dăm, nu avem până acum nici un instrument ştiinţific prin care să explicăm unele efecte asupra viului, ce par de domeniul miracolului, obţinute de şamani (efecte comentate de o mulţime de cercetători, ca Mircea Eliade, Alfred Stelter ş.a.). Au făcut chiar obiectul unor filme prezentate cu ocazia a diverse manifestări ştiinţifice. Scene filmate "pe viu" pledează pentru autenticitate, dar nu şi pentru o înţelegere a lor. Ei bine, fără să fim obligaţi să invocăm asemenea şamanilor toată cohorta de spirite bune sau rele, putem înţelege purtarea lor (bineînţeles în cazurile în care o au, Cl. Levi-Strauss dezvăluindu-ne pretinsele secrete ale multora dintre ei) prin câmpul energetic, foarte probabil mult amplificat (şi aici poate fi într-adevăr un secret), datorită incantaţiilor şi imprecaţiilor ce le rostesc. Relaţiile interumane, simpatia şi antipatia, dragostea şi ura, fascinaţia, acel coup de foudre, dragostea la prima vedere, dominarea prin privire, subjugarea prin farmec sau prin simpla prezenţă devin mult mai uşor de înţeles dacă admitem că la baza lor se află un transfer interuman de energie. O psihologie care şi-ar baza explicaţiile pe schimbul energetic uman poate că nu ar mai fi obligată să expedieze ceea ce nu-şi poate explica în afara graniţelor sale, adică în parapsihologie. Influenţa omului asupra altor organisme, inclusiv asupra plantelor - influenţă care, prin transferul de semnificaţii, pare uneori o adevărată comunicare, după cum vom vedea - capătă în această viziune o bază de înţelegere ştiinţifică

Constantin Dulcan  Inteligenta materiei