Acest subiect merită o atenţie deosebită, dată fiind semnificaţia sa esoterică, cu implicaţii mult mai profunde (chiar dramatice!) pentru întreaga umanitate.
Dintr-o perspectivă strict ştiinţifică, merită subliniate anumite aspecte:
în primul rând, în ciuda numelui său, centura fotonică NU este pur şi simplu un flux de fotoni!
În realitate este vorba despre un curent energetic extrem de intens, cu mare densitate şi frecvenţe sensibil mai ridicate decât cele ale radiaţiilor la care este acum expus Sistemul nostru solar. Acest flux intens energetic este alimentat de structura zonei de univers din jrul sistemului Pleiadelor. Până în 1962, când astronauţii au detectat pentru prima dată în mod efectiv centura fotonică, fizicienii considerau că fotonii consituie particule generate instantaneu în reacţii de anihilare, dintre o particulă elementară şi antiparticula sa. Când se întâlnesc, acestea se anihilează reciproc, dând naştere unui foton. De fapt, aceasta este expresia fizică a legii universale a energiei: când apare o sarcină negativă, ea atrage opusul său, sarcina pozitivă egală şi de semn contrar, iar când acestea două se contopesc se creează un câmp energetic intens şi pur, lipsit de vreo polaritate. Dualitatea principiilor contrare se rezolvă astfel în generarea unui al treilea principiu unificator, care le include pe amândouă, fiind calitativ diferit de fiecare dintre ele, şi lipsit de polaritate!
Se pare că Sistemul nostru solar a trecut de la o etapă de fisiune, când energia era eminamente produsă prin reacţii în cadrul cărora particulele grele se scindau pentru a genera alte particule mai uşoare însoţite de o anume cantitate de energie, la o epocă a fuziunii, trecând de la dualitate la non-dualitate! Şi, întrucât fiinţele umane sunt direct influenţate de fenomenele astrofizice şi de energiile din sistemul nostru solar, se pare că aceasta este şi direcţia viitoare a evoluţiei noastre: dezvoltarea capacităţilor de a integra dimensiunea noastră de fiinţă androginală sau, după cum spuneau alchimiştii, realizarea lui hieros gamos în însăşi intimitatea fiinţei noastre! Însă perioada transformărilor reclamă mai întâi traversarea unei perioade de purificare a fiinţelor umane…
Conceptul de centură fotonică a fost amplu dezvoltat în 1977 de către Samael Aun Weor în lucrările sale publice intitulate Inelele lui Alcyone.
Aici el îl citează pe Hesse, care prezicea că, dacă Pământul va pătrunde mai întâi în centura fotonică, se vor produce numeroase manifestări luminoase deosebit de intense şi spectaculoase ca aspect, în atmosfera terestră. Dacă însă Soarele va fi cel care va pătrunde primul, radiaţia centurii va interfera cu cea solară compensându-se reciproc, astfel încât pe Pământ va domni întunericul timp de 110 ore, după care totul va reveni, aparent, la normal. Weor face referire la centura fotonică, denumind-o Inelele lui Alcyone – acesta fiind Soarele principal din cadrul celor şapte stele ale Pleiadelor. Tot Weor susţine că Soarele nostru este a şaptea stea care descrie o mişcare de revoluţie în jurul lui Alcyone.
Alcyone deţine inele de radiaţii produse prin mişcările şi reacţiile specifice ale particulelor elementare din sistem, constituind un tip necunoscut de energie. Este demn de remarcat faptul că, în anul 1974, trei astronauţi americani aflaţi pe orbită circumterestră au raportat existenţa unui tip de radiaţie de o factură necunoscută…
Alcyone este steaua centrală din Sistemul Pleiadelor, pe când Soarele nostru este steaua cea mai depărtată din sistemul de 7 stele.
Calendarul maya conţine detalii despre orbita descrisă de Soarele nostru în mişcarea sa de revoluţie, care durează cca 26.000 de ani. În perioada, mai lungă, cât Sistemul nostru solar se află în afara centurii fotonice, viaţa pe Pământ se scurge cantonată în anumiţi parametri temporali şi, mai ales, în iluzia materialităţii. Însă odată cu intrarea Sistemului solar în centura fotonică, timpul capătă o nouă dimensiune pe Pământ. Frecvenţele sensibil crescute ale radiaţiei care ajunge pe planeta noastră determină, de asemenea, mutaţii la nivel celular, mergând până la modificarea structurii ADN-ului fiinţelor vii. Astfel, vibraţia proprie a fiinţei noastre devine mai înaltă, iar necesitatea acordării noastre la frecvenţele elevate ale universului devine o cerinţă obligatorie pentru supravieţuirea pe Pământ!
Această sursă intensă, cu o vibraţie înaltă, este accesibilă nouă prin intermediul stărilor emoţionale; traversăm actualmente o perioadă de epurări ale emoţiilor negative, de clarificări lăuntrice. Dacă oamenii nu vor fi în măsură să-şi elimine suficient de profund şi rapid blocajele emoţionale, tiparele mentale şi emoţionale închistate şi depăşite, este foarte posibil ca aceştia să nu mai poată susţine vibraţia înaltă a mediului nou pe care îl traversează planeta Pământ. Asemenea fiinţe umane riscă să se simtă tot mai slăbite, se pot îmbolnăvi de anumite afecţiuni sistemice, grave, părăsind în cele din urmă această lume prin aşa-zisa moarte. Din contra, cei care îşi vor eleva propria frecvenţă mentală şi emoţională, care vor cultiva puritatea, armonia, binele şi virtuţile sufletului, vor deveni capabili să perceapă legătura cu noua lume în care trece planeta. Aceste sentimente şi trăiri elevate, benefice vor fi bazele următorului stadiu de evoluţie al fiinţei umane.
Dintr-o altă perspectivă, astrofizica modernă concepe faptul că există universuri multidimensionale (cu peste trei dimensiuni), şi că majoritatea corpurilor cereşti grele, inclusiv stelele, posedă în zonele învecinate lor anumite portaluri sau găuri de vierme prin care se poate trece de la un univers la altul, sau se poate stabili o comunicare între acestea. De pildă, Soarele nostru se află, ca vârstă stelară, undeva în a doua jumătate a vârstei sale de mijloc. Este o stea matură, aşadar portalurile energetice interdimensionale aflate în ambianţa solară au avut timp să se structureze. Se poate considera, la un anumit nivel, că planetele şi stelele în jurul cărora acestea gravitează constituie o sui-generis formă de viaţă, care este în măsură să comunice cu alte forme de viaţă de acelaşi tip, prin intermediul unor portaluri specifice de comunicare.
În ultimă instanţă, structura fractală a universului se reflectă inclusiv în faptul că, dacă există forme de viaţă rudimentare, la nivelul bacteriilor, care sunt totuşi înzestrate cu capacitatea de a comunica şi a se influenţa reciproc (a învăţa), aceste aspecte se regăsesc la scara vieţii umane, şi apoi chiar la un nivel mai mare, la scară universală. Planetele dintr-un sistem solar, împreună cu Soarele (stea simplă, dublă sau un centru de atracţie cu o structură mai complexă) constituie un grup de entităţi înzestrate cu viaţă proprie, chiar cu o formă specială de conştiinţă proprie, şi care comunică cu alte forme similare de viaţă prin intermediul anumitor portaluri energetice. Când aceste portaluri devin deosebit de active, sau când ambianţa cosmică se modifică fundamental (de exemplu, sistemul nostru solar intră în centura fotonică), întregul mediu al planetelor, împreună cu toate vieţuitoarele de pe acestea trec prin transformări radicale, la care acestea se adaptează sau pier. Este vorba despre un fenomen similar celui în care o fiinţă umană decide să se supună unui amplu proces de purificare, care constă în: diete stricte, mişcare, practici spirituale etc. Atunci, toate celulele organismului său suferă transformări, adaptându-se noilor condiţii de viaţă.
Astăzi, astrofizicienii observă certe modificări ale magnetosferei solare, precum şi intensificări ale vântului solar, etc. Aceste fenomene sunt manifestări fizice ale interferenţei cu anumite energii ale centurii fotonice, care se fac deja puternic simţite prin intermediul portalurilor existente în sistemul Pleiadelor, sistem din care face parte şi Soarele nostru. Ca urmare a modificării ambianţei cosmice imediate, pe Pământ se înregistrează tot felul de fenomene pe care oamenii, în ignoranţa lor, le atribuie altor cauze: creşte numărul persoanelor care descoperă subit că suferă de boli grave; relaţiile între oameni devin tot mai încordate, inclusiv la nivel de state ale lumii; se acutizează lupta pentru putere, ca expresie exterioară a unor lupte interne între aspectele negative şi cele pozitive din oameni; se înregistrează o creştere fără precedent a numărului de fiinţe umane cu preocupări profunde legate de esoterism, vindecări energetice, salvarea planetei etc.
Menţinându-ne în terenul analogiilor ştiinţifice, să observăm ce se petrece cu un electron aflat pe o anumită orbită, sau mai precis într-o anumită stare cuantică, în mişcarea sa în jurul nucleului atomic: dacă acest electron va primi de undeva o anumită cantitate de energie, insuficientă pentru a efectua un salt sau o tranziţie de fază (a sări pe un alt nivel energetic), el va trece mai întâi într-o aşa-numită stare excitată. Vibraţia sa se schimbă, şi deşi el îşi menţine traiectoria şi poziţia aparentă pe orbită, dinamica sa se poate oricând modifica. Ceea ce se şi petrece atunci când i se transmite un mic impuls energetic, care poate determina acest electron să treacă pe un nivel mai înalt de energie, caracterizat de o vibraţie mai rapidă.
La nivel planetar şi galactic, fenomenele decurg analogic: Soarele nostru primeşte acum o anumită cantitate – surplus de energie, care îl menţine deocamdată într-o stare excitată; sistemul solar nu s-a modificat aparent cu nimic, dar orice mic impuls energetic poate determina transformări radicale. Pe Pământ, lucrurile sunt la fel: agitaţia fiinţelor umane, precipitarea evenimentelor, accelerarea scurgerii timpului etc., sunt expresia stării excitate energetic.
Aşteptăm un nou influx energetic, care să ne propulseze pe un nivel de vibraţie mai înalt, cu toate procesele adaptative pe care acestea le implică. Pentru planetă, acest nou nivel se poate traduce printr-o nouă configuraţie de relief, noi parametri de evoluţie spaţială – iar adaptarea la noile condiţii se poate face prin cutremure, erupţii vulcanice, maree intense şi valuri uriaşe etc. Pentru fiinţele umane poate fi un salt în conştiinţă, iar adaptarea la noua vibraţie, mai înaltă, a conştiinţei se va face exact prin ceea ce trăim acum: acutizarea bolilor, apariţia unor noi flageluri, agitaţia oamenilor, creşterea agresivităţii, transformări sociale şi politice, etc.
În data de 22 decembrie 2012, fizicienii au calculat că timpul, aşa cum îl evaluăm acum pe planetă, va deveni nul.
Cu alte cuvinte, datorită unui fenomen de contracţie a duratelor, echivalentul a 24 de ore va fi zero! Vom trăi într-un etern prezent… Aceasta nu înseamnă că timpul dispare undeva, în neant, ci că vom efectua un salt de fază, la nivel planetar, în care noţiunea de timp aşa cum o ştim astăzi se anulează, trece în altceva! Ori, timpul constituie o percepţie subiectivă a succesiunii unor evenimente. Vom percepe altfel lumea, şi vom avea o percepere simultană, poate, a tuturor evenimentelor! Este greu de imaginat, chiar şi pentru scriitorii de SF, această mutaţie în conştiinţă…
Un lucru este cert: singura latură a fiinţei umane care nu este influenţată de trecerea timpului este sufletul. Adaptarea la contracţia duratelor temporale se poate face aşadar, cel mai bine, prin centrarea atenţiei noastre la nivelul sufletului, al trăirilor noastre profunde. Aici redescoperim îndemnurile tuturor textelor sacre, care sugerează ferm că salvarea şi eliberarea fiinţei umane din lanţurile iluziei apare prin vieţuirea la nivelul Inimii. Aici, putem trece cu uşurinţă la orice nivel de vibraţie dorim, oricât de elevat ar fi acesta. Un suflet trezit posedă capacitatea de a se acorda pe un nivel de vibraţie oricât de înalt (să ne amintim că discipolii lui Iisus erau pescari, vameşi, oameni simpli, care nu-şi înțelegeau Maestrul cu mintea, ci cu Inima).
Parafrazându-l pe Andre Malraux, care spunea: Secolul XXI va fi un secol religios, sau nu va fi deloc, noi am putea afirma: Secolul XXI va fi un secol al trăirii în Inimă, sau nu va fi deloc!
Aceasta este şi cheia trecerii cu succes a probelor de adaptare la noile condiţii de pe Terra, odată cu trecerea completă a Sistemului nostru solar în centura fotonică. Puritatea, blândeţea, bunătatea, înţelepciunea Inimii, smerenia, altruismul şi toate virtuţile sufletului sunt atributele care caracteriza fiinţele umane ce vor popula Noul Pământ. Suntem aşadar angajaţi cu toţii într-o cursă contra cronometru, având ca scop integrarea propriilor noastre umbre emoţionale şi mentale, şi alchimizarea lor urgentă în contrapartea lor benefică. Odată cu vindecarea sufletului se va produce, la fiecare dintre noi, vindecarea trupului şi a tuturor celorlalte nivele. Atunci vom putea păşi senini în Lumină, într-o nouă lume a păcii şi a spiritualităţii, pentru a regăsi şi în exterior Paradisul pierdut cândva…
sursa via
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu