Postat Maria
Maestre, de ce privesc totul, inclusiv pe mine, intr-un mod atat de serios?
– Egoul nu poate exista decat prin seriozitate. Nimic nu ucide mai
rapid egoul decat rasul, joaca, bucuria. Cand incepi sa privesti viata
ca pe un simplu joc, egoul nu mai poate exista. Egoul este o boala; el
are nevoie de atmosfera tristetii pentru a exista. Si seriozitatea
creeaza in tine aceasta tristete. Tristetea este solul in care se
dezvolta egoul. Tocmai de aceea asa-zisii sfinti venerati de lume sunt
atat de seriosi si gravi, pentru ca ei sunt cei mai egoisti oameni de pe
pamant. Poate ca unii incearca sa arate ca sunt umili, insa sunt foarte
mandri de piosenia lor. Pana si pe aceasta o considera ca fiind ceva
foarte serios. Un sfant adevarat nu poate fi serios. O persoana
religioasa celebreaza viata.
Nu mai privi viata prea serios; ea este o joaca, o gluma – da, o
gluma cosmica. Permite-i rasului sa patrunda in tine. Rasul este mult
mai semnificativ decat rugaciunea. Rugaciunea nu iti poate distruge
egoul; dimpotriva, ea il poate face sa devina foarte pios si aparent
sfant. Dar cand razi cu toata fiinta ta, ai observat? Egoul dispare
pentru o clipa. Atunci redevii copil si uiti complet de seriozitate.
Priveste-te cand razi: unde-ti este egoul? Cine mai esti tu? Deodata,
devii fluid, nu mai esti solid, ci curgator. Nu te mai vezi ca fiind o
persoana in varsta, cu multe experiente si amintiri, cu o multime de
informatii si invataturi.
Tocmai de aceea iubesc atat de mult glumele – ele sunt o otrava pentruego!
Osho
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu