Postat Maria
by Cristina |
“De
ce am venit aici ? Ce ar trebui să fac? Simt că există ceva dincolo de
acestă monotonie repetitivă şi ritualistică a vieţii, dar nu îmi pot da
seama ce anume”. Aţi gândit vreodată aşa? Personal, primesc astfel de
întrebări cel puţin de două ori pe săptămână, acesta fiind şi motivul
pentru care am decis să abordez astăzi această temă.
În primul rând e nevoie să clarificăm un pic termenii din titlu,
pentru că, deşi sunt de multe ori folosiţi ca sinonime, nu se referă la
aceleaşi concepte. E posibil sa gasiti interpretari diferite la alti
autori, acesta este doar modul meu, personal, de interpretare.
Care ne este menirea?
Poate ţi se va părea ciudat, dar toţi oamenii au aceeşi menire!
Există şi câteva excepţii despre care vom vorbi poate altă data, şi care
se referă, în principiu, la marii maeştri care vin în anumite puncte
cheie din istorie si au de îndeplinit un anumit rol …
Menirea noastră este să experimentăm separarea şi coborârea în
materialitate, în acestă dimensiune 3D, pentru a ne redescoperi pe noi
înşine şi a ne aminti cine suntem cu adevărat.
Experienţa fiecăruia dintre noi este tot ceea ce contează la acest
nivel. Restul e … maya, iluzie! Experienţa noastră personală este tot
ceea ce aducem cu noi, ACASĂ, atunci când ne întoarcem la Creator. Nu
avuţia, nu numele, nu titlurile, nu realizările, nici măcar contribuţia
individuală la continuarea specie umane.
Singurul lucru care contează este cum ai experimentat TU
circumstanţele vieţii, cum te-ai simţit ca şi co-creator al existenţei
tale, cum ai abordat provocările , cum ai acceptat înfrângerile, cum
te-ai bucurat de succese. Atât.
Pare a fi departe de ceea ce am fost învăţaţi de mici copii? Poate
chiar acesta este şi motivul pentru care există atâta suferinţă pe
Pământ. Am crezut că trebuie să demonstrăm, să merităm, să ne
sacrificăm, să concurăm , să fim învingători , să influenţăm, să apărăm,
să cucerim…. Să nu mă înţelegeţi greşit : toate acestea sunt experiente
perfect valide!!! Şi e nevoie să le recunoaştem ca atare. Doar că nu au
reprezentat, în majoritatea lor, alegeri conştiente! Marele dar care
ni s-a făcut atunci când am venit pe Pământ fost libertatea de a alege.
Măsura în care omul a beneficiat însă de acestă libertate este
discutabilă. Fără acces la cunoaştere, împovărat de vină, păcat, ruşine
şi condus prin frică, minunata fiinţă umană şi-a uitat strălucirea şi
propria legătură directă cu Sursa, şi s-a supus altora, adâncindu-se din
ce în ce mai mult în întuneric, uitare şi separare.
Acest lucru se schimbă în timpul generaţiei noastre, a celor care
citim articole de genul acesta, care simţim că ceva nu este tocmai în
regulă cu societatea actuală şi care începem să avem din ce în ce mai
mult acces direct, nemijlocit, la Lumină, la Sinele Înalt, la ghizi şi
învăţători, prin meditaţie în principal. Accesul direct este completat
şi de tehnologia digitală modernă şi bogăţia de informaţii din orice
domeniu … Scrieri vechi autentice, nealterate intenţionat cu scopul
manipulării maselor, încep să fie accesibile oricui dă un search pe
Google. Nu mai primim informaţii “filtrate” şi doar de la anumite
persoane, percepute ca “autoritate”, avem posibilitatea să ne
documentăm, să tragem propriile concluzii să discernem dintre mai multe
“adevăruri”.
Cu cât ne desfundăm mai mult urechile şi ne luăm unul câte unul
vălurile de pe ochi, cu cât ieşim mai mult din frică, cu atât suntem mai
deschişi şi mai apţi de a ne îndeplini menirea. Căci această menire se
poate rezuma la bucuria de trăi, de a fi viu pe această minune de
planetă albastră, şi a ne da seama că nu am fost niciodată separaţi, nu
ne-a izgonit nimeni din Rai, ci noi singuri, ca nişte copii curioşi şi
năzdrăvani, ne-am aruncat în acestă experienţă, acceptând chiar şi cea
mai cruntă condiţie : uitarea.
Ne trăim menirea în fiecare clipă, cu fiecare respiraţie, suntem
mereu pe calea noastră, chiar şi faptul că ne-am abătut, poate, de la
drumul drept, este o parte din calea noastră , nu putem rata nimic. La un nivel mai înalt de înţelegere, suntem deja tot ceea ce ne-am dorit vreodată să fim.
Care este Scopul?
Probabil aţi remarcat faptul că vorbesc des despre lecţiile pe care
am venit să le învăţăm aici. Mai corect ar fi să spunem că ne propunem
anumite teme de explorat. Ideea de “lecţie” presupune că cineva ne-a dat
spre învăţare acea lecţie, apoi ne “scoate la tablă” şi ne dă o notă
proastă ori ne pedepseşte dacă nu este satisfăcut de ce am învăţat. Dar
nu este vorba de aşa ceva!! Noi înşine ne propunem acele teme de
explorat , noi înşine ne evaluăm performanţa. Suntem ajutaţi, îndrumaţi,
consiliaţi de către ghizii care ne au în grijă, fără judecată aspră sau
pedepse capitale, căci imensa lor compasiune şi nivelul lor de
înţelegere depăşeşte cu mult ceea ce ne-am putea noi imagina.
Iadul există în noi, nu e un loc unde suntem aruncaţi dacă nu ne
ridicăm la nivelul aşteptărilor unor judecători aspri şi de neclintiţi,
este o dimensiune astrală de frecvenţă joasă, dominată de vină, ruşine,
remuşcări, frică, dezâmputernicire… care ne cantonează într-un spaţiu
mental repetitiv, în care retrăim mereu şi mereu experienţele, gândurile
şi emoţiile pe care nu le-am integrat.
Revenind la teme, fiecare suflet îşi propune să experimenteze anumite
teme : renunţarea la control, încrederea în sine, compasiunea,
iertarea, echilibrul, etc . Aceste teme vor fi prezente în mai toate
ariile de viaţă, atât în relaţiile personale, în căsnicie, la serviciu,
cu prietenii… Dacă vă notaţi pe o hârtie toate problemele, situaţiile de
viaţă cu care vă confruntaţi acum, veţi remarca sigur o anumită temă
comună. Ei bine, aceea este una dintre temele pe care aţi venit să le
exploraţi.
Nu uitaţi că Pământul este o planetă foarte polarizată şi că noi
învăţăm prin contrast, astfel că înainte de a învăţa iertarea, de
exemplu, vă veţi fi aruncat în medii sau relaţii în care chiar să
experimentaţi lucruri neplăcute, trădări, traume, suferinţe pricinuite
de factori externi ( hi, hi, de parcă aşa ceva există , dar asta-i piesa ) pentru care chiar să aveţi nevoie să vă exersaţi puterea de a ierta.
Pe lângă aceste teme, în înregistrările Akashice
mai găsim şi anumite “specializări” ale sufletului. Nu toate sufletele
au o specializare anume, de obicei găsesc o astfel de specializare la
cei care s-au angajat activ să exploreze zone specifice ale conştiinţei.
E ca şi cum ai avea un set clar de abilităţi înnăscute , talente sau
daruri deja existente, gravate în însăşi structura ta sufletească şi pe
care le foloseşti, la început inconştient, pentru că “ţâşnesc” din tine ,
ies singure la suprafaţă, iar mai apoi conştient, odată ce ai înţeles
că te ajută să îţi îndeplineşti misiunea şi să serveşti pe ceilalţi în
cel mai înalt şi potrivit mod pentru tine.
Se spune că scopul sau misiunea nu e nevoie să le cauţi tu, căci te
caută ele pe tine. Adică este imposibil să nu fii ceea ce ai venit să
fii, ceea ce eşti deja la nivelul sufletului, şi atunci am avea nevoie
doar de atenţie, de starea de prezenţă, de linişte interioară, de
conectare cu Sinele şi ghizii personali, ca să începem uşor, uşor, să
recunoaştem în noi scopul pe care ni l-am asumat venind aici .
Să nu ne amăgim însă că totul se poate transforma peste noapte, doar
pentru că am gândit pozitiv şi am cultivat starea de prezenţă! Mai este
nevoie de un ingredient fără de care nimic nu se poate schimba în
nivelul nostru de vibraţie, în conectarea şi alinierea cu scopul
sufletului nostru şi darurile sale divine : disponibilitatea de a
acţiona, de a întrupa în fizicalitate aceste calităţi.
Misiunea personală
Deşi, este adevărat, îţi poţi propune acest lucru încă dinainte de a
plonja în această realitate tridimensională, de obicei nu ne alegem
clar o anume meserie sau un anume mod de a experimenta viaţa. Ne place
să alegem asta când venim aici, când începem să ne jucăm şi să modelăm
acestă realitate în funcţie de plăcerea pe care ne-o oferă interacţiunea
cu anumite energii ale creaţiei.
Probabil sufletul celui care a fost Shakespeare şi-a propus de la
început să se experimenteze pe sine în postura de scriitor, pentru că
astfel avea ocazia să influenţeze generaţii întregi de oameni, la un
nivel profund. Sufletele întrupate ca Einstein sau Tesla cu siguranţă
aveau clar misiunea de a schimba radical înţelegerea ştiinţei, şi
atunci ştiau că vor alege să fie oameni de ştiinţă, cercetători,
inventatori … Cred că regula se aplică în cazul tuturor celor care au
avut o influenţă hotărâtoare în dezvoltarea sau evoluţia unui anume
aspect al socieţăţii umane, deşi e doar o supoziţie, încă cercetez
subiectul .
În rest, noi toţi venim cu anumite daruri divine, cu un anumit tip de
energie, specific sufletului nostru şi în cadrul acestui culoar de
posibilităţi, de predispoziţii şi daruri înnăscute, ne alegem modul în
care dorim să le exprimăm în lume.
Ce se întâmpla foarte des până acum, era că din lipsa de aliniere cu
centrul nostru personal de energie şi cu energia grupului nostru de
suflete de origine, şi din dorinţa de a satisfice cerinţele părinţilor
şi a unei societăţi ancorate în energia lipsei, a insuficienţei, a
grijii pentru ziua de mâine , a lipsei de securitate financiară şi chiar
fizică, ne alegeam meserii sau ocupaţii total în dezacord cu noi
înşine! Era mai bine să te faci inginer textilist decât actor, pentru că
“actorii sunt muritori de foame”, era mai recomandat să dai la Drept
deşi sufletul tău tânjea să picteze , pentru că “nu poţi să îţi întreţii
familia din mâzgălituri pe pânză”, sau preferai să rămâi manichiuristă
deşi terminasei Biologia cu 10 şi orice subiect de cercetare asupra
vreunei specii de bâtlani în curs de dispariţie te aducea în extaz, doar
pentru că banii primiţi de la o clientă înstărită, pe o mani-pedi,
echivalau cu un sfert din salariul unui biolog cercetător .
Trăim vremuri în care aceste energii ale fricii şi manipulării încep
să se disipeze, nu se va întâmpla peste noapte, dar viteza de schimbare
va fi direct proportională cu gradul de implicare al fiecăruia dintre
noi. Cât de mult eşti dispus să te uiţi la fricile tale, să transmuţi
credinţe învechite şi să îţi asumi responsabilitatea pentru crearea unei
realităţi aşa cum ţi-o doreşti? Despre asta este vorba. Doar să nu
speri că până la sfârşitul acestei vieţi totul va fi roz cu floricele,
pentru că nu va fi. Noi suntem primii care începem să lucrăm conştient
cu noi înşine, să ne realiniem cu Sinele nostru înalt, să ne cunoaştem
sufletul divin, să ne amintim cine suntem. Munca noastră curajoasă de
auto-curăţare, de transmutare mentală şi înălţare spirituală va pune
bazele unei societăţi în care nepoţii noşti vor putea să îşi reverse
lumina divină şi să facă din experienţa pe Pământ o aventură pe care să
şi-o dorească multe suflete.
Si iată una dintre marile misiuni – generale- pe care întreaga
noastră generaţie şi-a asumat-o şi pentru care, atenţie, ne-am oferit
voluntari!!
Sub acestă umbrelă atotcuprinzătoare, fiecare dintre noi putem
acţiona, în acel culoar energetic în care se află darurile noastre
divine. Putem face orice în acestă viaţă, nimeni nu ne poate opri, doar
că dacă alegem ceva ce este înafara nişei noastre energetice, vom munci
mai mult, vom face mereu doi paşi înainte – unul înapoi, vom avea
senzaţia că împingem la deal bolovanul lui Sisif, că lucrurile nu se
leagă, etc , până hotărâm să ne lăsăm îndrumaţi de sufletul nostru pe
calea pe care să ne simţim “ca peştele în apă”, sau “ca acasă”.
Cu toţii suntem un cocktail de energii divine, combinate în diverse
proporţii. Fiecare avem însă un anumit centru energetic principal din
care ia naştere darul nostru divin. Înregistrările Akashice dezvăluie
uneori şi un al doilea centru de energie (centru secundar), dar, în
majoritatea cazurilor sufletele au doar o singură energie predominantă
(ce reprezintă aproximativ 37-43% din tot).
Dacă energia ta principală este divina compasiune, de exemplu, (să
considerăm că este reprezentată de conul portocaliu din imaginea
alăturată) şi tu nu manifeşti acest dar mai deloc în viaţa ta zilnică (
în realitatea tridimensională – 3D), ci te concentrezi pe total alte
energii de creaţie, atunci ori rezultatele muncii tale nu vor fi
satisfăcătoare, ori nu vei reuşi să duci la capăt proiectele începute,
ori te vei simţi scurs de energie, stressat, copleşit, şi atunci încep
să se instaleze în trupul fizic diverse depresii, boli, bolile
autoimune, etc, care să te facă să te opreşti şi să reconsideri situaţia
în care te găseşti.
Misiunea s-ar putea traduce ca acea activitate pe care o faci cu o
bucurie imensă, în folosul celorlalţi, utilizând la maximum darurile
tale divine.
Înregistrările Akashice ne dezvăluie un profil al sufletului complet,
în care este foarte uşor să identifici spre ce anume te poţi îndrepta
pentru a trăi cele mai mari satisfacţii, împriniri, şi de ce să nu
menţionăm, şi cea mai mare abundenţă financiară.
Este posibil să ne aflăm misiunea şi printr-un process de
conştientizare şi introspecţie, analizând circumstanţele experimentate
în trecut, situaţia prezentă şi idealurile, dorinţele noastre pentru
viitor.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu