Postat Maria
Proporții de aur în trupul uman
* Molecula de ADN, în care sunt înmagazinate toate
caracteristicile vieții, este formată din două catene elicoidale care se
împletesc și măsoară în lungime 34 de ångströmi și 21 de ångströmi în
lățime, raportul lungime-lățime fiind foarte apropiat de φ (numărul de
aur).
* Dacă împărțim intervalul 0°C – 100°C –
corespunzător punctului de solidificare, respectiv punctului de fierbere
a apei – în secțiunea de aur, obținem valoarea de aproximativ 38,1°C,
aceasta fiind temperatura organelor interne din trup, cu alte cuvinte
temperatura la care se află apa în interiorul unui organism uman viu.
* În multe dintre amprentele umane apar curbe
asemănătoare spiralei logaritmice, de unde și metafora deseori
vehiculată referitoare la secțiunea de aur ca fiind „semnătura lui
Dumnezeu în creație”.
* Secțiunea de aur se regăsește în activitatea
inimii, în raportul dintre presiunea sistolică și cea diastolică a
sângelui, care este apropiat de 1,61 (valoarea numărului de aur).
* Ciclurile undelor înregistrate electrocardiografic
ascund, se pare, şi ele numărul de aur. Electrocardiograma reprezintă
înregistrarea grafică a activității electrice a inimii, diferențele de
potențial generate de miocard ajungând la suprafața trupului, unde pot
fi măsurate cu ajutorul unor electrozi plasaţi la suprafaţa pielii. În
starea de repaus, membrana celulelor miocardului este polarizată
electric pozitiv la exterior și negativ în interiorul celulelor. Prin
depolarizare se înțelege inversarea încărcării electrice a membranei
(datorată unor schimburi ionice), însoțită de apariția așa-numitelor
potențiale de acțiune (mușchiul se contractă). Revenirea din starea de
depolarizare în starea polarizată electric din repaus se numește
repolarizare. Fiecare ciclu cardiac produce trei unde electrice
distincte, numite P, QRS și T. Unda P corespunde activării atriale
(propagarea depolarizării prin miocardul atrial), undele Q, R, S
formează complexul de activare ventriculară (propagarea depolarizării
prin miocardul ventricular), iar unda T reprezintă repolarizarea
ventriculelor. Repolarizarea atriilor are loc simultan cu QRS, dar este
mascată de amplitudinea depolarizării ventriculare. Aspectul
electrocardiogramei variază considerabil, în funcție de o gamă de
factori. Unii cardiologi susțin că poziționarea undei T în secțiunea de
aur a ciclului cardiac denotă o stare de sănătate și armonie.
* Secțiunea divină este omniprezentă în proporțiile
trupului uman. Omul vitruvian al lui Leonardo da Vinci – care îl are ca
model pe arhitectul Vitruviu, el însuși autorul unui amplu tratat despre
proporție – este ilustrativ în această privință. Astfel, ombilicul
împarte trupul în secțiunea de aur, care se regăsește, de asemenea, și
în rapoartele dintre: distanța de la ombilic la genunchi și distanța de
la genunchi la sol, distanța de la ombilic la sol și distanța de la
ombilic la genunchi, înălțimea trupului și distanța de la umăr la
degetul mijlociu (măsurată cu brațul paralel cu solul), distanța de la
linia umerilor la vârful capului și lungimea capului.
De asemenea, segmentele brațului și ale palmei sunt
proporționate în secțiunea de aur, care apare în rapoartele dintre:
distanța de la vârful degetului mijlociu la umăr și distanța de la
vârful degetului mijlociu la cot, distanța de la vârful degetului
mijlociu la cot și distanța de la încheietură la cot, lungimea
falangelor.
* Numărul de aur este considerat ca o adevărată
„mască” a frumuseții, aplicată pentru chipuri din toate timpurile, de la
Nefertiti, la actrițele de succes ale zilelor noastre. Câteva exemple
în care se regăsește secțiunea de aur sunt raporturile dintre: lungimea
și lățimea feței; distanța dintre buze și linia unde sprâncenele se
întâlnesc, și lungimea nasului; lungimea gurii și lățimea nasului;
distanța dintre pupile și distanța dintre sprâncene.
Dentiția respectă și ea proporţia de aur, care, în
general, se regăsește în raportul dintre lăţimea incisivului central și
lățimea incisivului lateral. De asemenea, dreptunghiul care încadrează
cei doi incisivi centrali este un dreptunghi de aur.
Şirul Fibonacci şi Phi, numărul de aur
Fibonacci (1170-1240) este considerat ca unul dintre
cei mai mari matematicieni europeni ai Evului Mediu. S-a născut în Pisa,
oraş italian faimos pentru turnul său înclinat, care parcă stă să cadă.
Tatăl său a fost ofiţer vamal în oraşul din Africa de Nord numit
Bougie, aşa încât Fibonacci a crescut în mijlocul civilizaţiei
nord-africane, făcând, însă, multe călătorii pe coastele Mediteranei.
Şirul lui Fibonacci este o secvenţă de numere în care
fiecare număr se obţine din suma precedentelor două din şir. Astfel,
primele zece numere ale şirului lui Fibonacci sunt: 1, 1, 2, 3, 5, 8,
13, 21, 34, 55. Şirul Fibonacci se referă la explicaţiile metafizice ale
codurilor din universul nostru. Numerele lui Fibonacci sunt considerate
a fi, de fapt, sistemul de numărare al naturii, un mod de măsurare al
Dinivității. Aceste numere apar peste tot în natură, pornind de la
aranjamentul frunzelor, de la patternul petalelor unei flori şi ajungând
la falangele mâinii umane şi la proporțiile faimoaselor piramide din
Egipt. Există o legătură între creşterea naturală a plantelor şi numărul
de aur. Proporţia tainică a acestui număr este reprezentată în
triunghiul de aur (isoscel) al lui Pitagora, în elipsa de aur din
tradiţia hindusă sau în spirala de aur care, prin şirul lui Fibonacci,
păstrează proporţia de 1,618.
Mai găsim şi alte lucruri în natură care respectă
această proporţie perfectă, cum ar fi: spirala generată de apă
(vârtejurile), mişcarea curenţilor de aer în spirală, cochilia melcilor,
dispunerea petalelor de trandafir sau a frunzelor şi seminţelor din
regnul vegetal etc., arătând că în întreaga creaţie se păstrează această
proporţie. Probabil de aceea a fost numită și „formula fericirii”.
Prezența acestui raport de aur pretutindeni demonstrează existenţa unei
sfere de conştiinţă a armoniei şi a frumuseţii ce se află în întregul
univers, şi care îl ghidează.
În cercurile ezoterice se spune că împreună, cele zece cifre se adună, pentru a forma acest mesaj: „În secolul al XXI-lea, în aceste vremuri de evoluţie, omenirea va cunoaşte Iluminarea”,
deci Codul prevede că, în această eră, omenirea îşi va transforma
percepţia. Tot ceea ce a încercat omul de-a lungul vremurilor îşi va
găsi, în sfârşit, o rezolvare. Această rezolvare ar cuprinde toate
principiile vieţii, inclusiv modul în care relaţionăm unii cu alţii. Se
spune că aceste zece numere, „șir dezordonat, simplu până la absurd”,
ar reprezenta o anagramă numerică. Dând şirului de numere semnificaţia
lor numerologică, în total sunt zece numere, ni se dezvăluie că lucrul
acesta este semnificativ, numărul 10 fiind un sfârşit în sine, este o
revenire la centru, la unitate, la un nou început şi la împlinire de
sine. Zece reprezintă un rezultat, o realizare, acest număr cuprinde şi
conţine toate numerele precedente, reprezentând un ciclu, formând, la
rândul său, începutul unui nou ciclu, fiind principiul măreţ al tuturor
ciclurilor naturale, ne putem gândi la cele zece degete, la copacul
vieţii şi la izvorul tinereţii.
În spiritualitate, fiind considerat un ciclu fără
sfârşit, se spune, de asemenea, că şirul lui Fibonacci ar fi o cheie
care-ar fi asemănată cu un trandafir cu cinci petale. Pentagrama
trandafirului cu cinci petale este un simbol sacru extraordinar, ce a
fost generat prin punerea laolaltă a celor cinci elemente de bază:
pământ, apă, foc, aer şi eterul ceresc. Cifra cinci simbolizează
centrul, armonia, echilibrul.
Numărul de aur, ɸ, este strâns legat de şirul lui
Fibonacci, în care fiecare termen este suma celor două anterioare (1, 1,
2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55…). Pe măsură ce înaintăm, raportul dintre
doi termeni succesivi ai şirului lui Fibonacci tinde spre ɸ (1,618).
Numărul de aur, secţiunea divină, este un număr foarte cunoscut în artă,
avându-şi originile fundamentale în natură. Dacă înlocuim literele PHI
cu numerele corespunzătoare în numerologie, obţinem 781, care se reduce
la 7 (suma cifrelor). Adunând şi cifrele 1618 pbținem tot 7, care este
considerat a fi cel mai frumos număr din univers, desemnând numărul
perfecţiunii, numărul lui Dumnezeu. Sunt şapte zile în săptămână, şapte
note muzicale, şapte centri energetici fundamentali ai ființei umane
(CHAKRA-e), şapte culori ale curcubeului, Noe a luat în arca sa şapte
perechi din păsările de pe pământ; numărul 7 apare de 77 de ori înVechiul Testament şi este cheia către Noul Testament, care se referă la cele şapte peceţi, şapte îngeri, şapte biserici, şapte trâmbiţe, şapte semne, şapte chivoturi.
Despre secretul piramidelor s-a scris enorm,
observându-se că axul culoarului este centrat cu mare exactitate pe
poziția Stelei Polare din epoca respectivă: unghiul făcut în raport cu
steaua Alfa a Dragonului, reprezentând nordul geografic, este de 4
minute, iar cele patru fețe sunt îndreptate spre nord, est, sud şi vest
cu aceeaşi precizie. Înălţimea piramidei înmulţită cu un miliard
reprezintă distanţa Pământ-Soare (150 milioane km). Perimetrul bazei
împărţit la înălţime dă 2 π (Pi), dublul lui 3,14, ceea ce s-a putut
verifica abia după 1670 de către Leibnitz. Raportul între apotema şi
baza triunghiurilor este 1,618 – numărul de aur.
Aşa cum secţiunea de aur este regăsită în ansamblul
şi frumuseţea naturii, poate fi de asemenea folosită pentru a atinge
frumuseţea şi echilibrul în artă. Secţiunea de aur a fost folosită
intensiv de Leonardo da Vinci. Observaţi cum toate dimensiunile cheie
ale camerei şi ale mesei în tabloul „Cina cea de Taină” al lui da Vinci, se bazau pe Secţiunea de Aur, care era cunoscută în perioada renascentistă ca „Proporţia Divină”.
În „Sacramentul Cinei cea de Taină”,
Salvador Dali şi-a înrămat pictura într-un dreptunghi de aur. Urmând
tehnica lui da Vinci, Dali a poziţionat masa exact la secţiunea de aur a
înălţimii picturii sale. A poziţionat cei doi discipoli lângă partea
lui Iisus, la secţiunile de aur a lăţimii compoziţiei. În plus,
ferestrele din fundal sunt formate din 12 pentagoane, care exprimă
relaţiile ɸ în proporţiile lor.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu