sâmbătă, martie 25, 2017

Cum o să mă mai recunosc, după zâmbet, după inimă sau după tăceri?

Postat Maria
Sunt într-o stare destul de rea, energiile sunt mari, contradicțiile în floare, aspiratorul pregatit, dar încă praful nu dispare. Balaurul îmi dă târcoale, stau multe ore în valea plângerii, ținutul împietrit îl străbat zi de zi, Baba Cloanța îmi tot șoptește - să fac și să dreg -, pădurea înghețată în care stau m-a procopsit cu o durere de umar. De vindecare nici vorbă, cu atât de mulți monștri lângă mine. Mi-e dor să stau de vorbă tăcând, să-mi alin forfotul minții, dar mi-e teamă că voi intra din nou în vis. Nu doresc să mai trăiesc în vis, iluzie în iluzie, viață în hologramă...
Se adună tăcere peste tăcere, una dintre tăceri o așez eu, cealaltă tu, înstrăinarea este o atitudine, este de-ajuns să uităm ...și ne înstrăinăm și de noi înșine....
Cum o să mă mai recunosc, după zâmbet, după inimă sau după tăceri?
Maria

2 comentarii:

Turistbooking spunea...

Foarte bun articol. Felicitari!

MARIA spunea...

Multumesc!
https://www.youtube.com/watch?v=8GyoQ0LBvng&list=RD7R8az2A5f8g&index=11

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...