Eu, Mariana Gheorghe, născută pe acest pământ din mama Smaranda şi tatăl Iosif, în viaţă fiind, rog ca în momentul în care inima mea o să tacă şi nu vei mai auzi acel sublim tic-tac dinspre ea, te rog pe Tine, fiul meu, sa-mi indeplineşti alegerea pe care o exprim in acest Testament.
M-am născut din cenuşă stelară indragostită de o picătură de lumină. Din împletirea lor fizică m-am născut eu.
Când trecerea va avea loc, picătura de lumină se va despărţi de elementele chimice cu vibratie de materie.
Tu, fiul meu, nu plânge!
Atât am putut eu sa ard, mai mult aş fi fost un mort …viu.
Roagă îngerul meu păzitor să te ajute să treci peste durere.
Îmbrăţişează-mă şi închide-mi ochii fără viaţă.
Trupul Acela nu mai sunt eu.
Nu plânge, şi stropii de lumină se întristează.
Înfăşoară-mi corpul într-o pânză alba ca norii pufoşi într-o zi caldă de vară. Cinsteşte acest trup care m-a însoţit până la ultima suflare cu petale de trandafir. Cheamă prin intenţie pe Anael şi roagă-l să-mi ducă trupul în Marele Templu de jad din Telos, pentru a fi ars în Flacara nemuririi.
Tu, fiul meu, fă ce este de făcut în această lume.
Du-mi trupul spre incinerare.
Celebrează arderea trupului meu prin muzică, în momentul când el va fi introdus în crematoriu, pune cu volumul la maxim (aşa cum am ascultat totdeauna muzica) Serenade de Shubert, este melodia care m-a inspirat şi mi-a alinat sufletul când viaţa era prea aspră.
Urna cu cenuşă nu o păstra lângă tine, du-te împreuna cu soţia ta în insula Thassos, pe plaja Paradis şi împrăştiaţi-o în mare, până la ultimul fir. Împrăştie-mă pe plajă, întrepătrunde-o printre stâncile unde se zbenguiesc iezişorii abia născuţi, îmbină-mă cu vântul să pot zbura la întâmplare, contopeşte-mă cu norii, împrăşti-o în valurile mării. Risipeşte-o în copaci, în nori, în stele, împarte-mă, divizează-mă,
Am fost îndrăgostită de viaţă, chiar dacă păream a fi absentă, îmi plăcea să celebrez orice moment, dansam orice emoţie, eram un copil ce se bucură de ceea ce trăieste mişcându-se pe ritmurile vieţii. Aşa că, dragul meu fiu, risipeşte-mă în ritmul Serenadei, cu dragoste, cu gingăşie, cu recunoştinţă. Mii de fire de cenuşă se contopesc cu toată materia, de îţi va fi dor de mine mă vei găsi pretutindeni, în copaci, în frunze, în stelele pe care le priveşti, în apa pe care o sorbi zilnic, în visele care-ţi dau speranţa zilei care este şi va veni, în mângâierea pe care ţi-o va aduce vântul...
Să mă alchimizezi din vibratie condensată, din ce am fost pe acest pământ, într-o altă frecvenţă, frecvenţa iubirii pure a ceea ce sunt în spirit.
Tot ce am îţi revine ţie, fiul meu, câteva cărti în bibliotecă, păstrează-le cu grijă, citeşte-le, ele au fost nectarul dulce al vieţii, regenerează inima mea prin această carte pe care am scris-o, am pus în ea toată zbaterea şi speranţa...
Deschide tu fiul meu cerul cu visele tale, dansează tu ceea ce eu, din frică sau neputinţă nu am ştiut a dansa. Respiră tu, ce n-am putut eu respira. Te iubesc fiul meu!
Maria
Fragment din cartea
DIN INIMA TA, NAŞTE-MĂ! Confesiunea unui suflet în trup-Mariana Gheorghe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu