joi, august 11, 2016

Romeo şi Julieta

Postat Maria
Julieta: Vrei să şi pleci? Departe-i ziua încă!
Privighetoarea fu, nu ciocârlia
Ce-ţi săgeta auzul sperios.
Ea cântă noaptea colea, între rodii...
O, crede-mă, iubitul meu, a fost
Privighetoarea...
Romeo: Ciocârlia fu...
Ea, care-i solul dimineţii, nu Privighetoarea...
Vezi, iubita mea,
Lumina cea pizmaşă ce tiveşte
Şi norii îi desparte-n răsărit.
Şi-a mistuit opaiţele noaptea,
Pe culmile ce fumegă răsare
Voioasa zi... Atârnă de plecare
Viaţa mea. Întârzierea-i moarte!
Julieta: O, nu-i lumina zilei, nu-i, iubite,
E-un meteor ce soarele-l trimite
Ca purtător de torţă-n noaptea-aceasta,
Să-ţi lumineze-n drum spre Mantaua!..
Rămâi dar: nu-i nevoie să pleci încă...
Romeo: Da, lasă-i să mă prindă şi să mor!
Mor împăcat, fiindcă tu mi-o ceri!
Nu-i ochiul dimineţii-n zarea sură,
E-un pal reflex al frumuseţii Cynthiei;
Nu-i ciocârlia ale cărei triluri
Departe peste capetele noastre
Fac să răsune bolţile albastre!
Plecarea-i cea mai groaznică durere,
Zăbava-i fericire... Vino, moarte,
O, vino, dacă Julieta cere...
Iubito, nu-i aşa? Hai să vorbim,
Să povestim, – că ziua e departe.
Julieta: E zi, e zi! Fugi! Du-te. Pleacă-n pripă
E glasul ciocârliei care ţipă
Aşa strident în note ascuţite...
Spuneai că-n glasul ei e armonie?..
Dar nu-i, deoarece el ne dezbină...
Şi se mai spune despre ciocârlie
Că ea cu hâda broască-şi schimbă ochii?
De ce nu ar schimba mai bine glasul!
Că ea te smulge, vai, de lângă mine...
Şi chiotele ei, când ziua vine,
Te-alungă ca un corn de vânătoare...
O, du-te!... S-a făcut lumină mare,
Tot mai lumină...
Romeo: Cum? Tot mai lumină!
Tot mai pustiu şi tot mai întuneric!...
Romeo şi Julieta, William Shakespeare

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...