Îmi place să dansez, îmi joc viaţa pe sunete de chitară, sunt aici, viorile intră în mine, împletesc un cântec de dragoste şi dansez pe ritmul inimii. Sunt oaspete în lumea mea...
Sinele meu Divin, Îngerul meu păzitor, exprim acum intenţia ca în această noapte să călătoresc împreună cu voi, stropii mei de lumină pe pământ, în Templul de jad din Telos. Corpul meu simte această călătorie, ca un vis odihnitor de zbor către fiinţa mea autentică. Îmi spăl corpul cu dragoste, fiecare aripă o purific, o dezinfectez cu iubire, mâinile le aşez spre cer ca să ajungem mai repede Marele Templu de jad. Mă odihnesc în acest spaţiu în fiecare noapte în timpul somnului şi interacţionez cu fiinţele evoluate care locuiesc aici.
Mă relaxez şi mă centrez pe inima mea. Corpul meu fizic şi eteric este deschis pentru a primi energiile de vindecare, trăiesc experienţa în Marele Templu de jad cu recunoştinţă şi binecuvântare. Respir adânc, zbor într-un vortex care mă absoarbe total, şi într-o secundă, în faţa mea apare o piramidă uriaşă cu patru laturi de o culoare verde intens, aproape translucid. Uşa Templului este deschisă, Preotul mă aşteaptă de parcă sunt un personaj important. Sunt cald impresionată de această primire imperială. Mă prezint Preotului, sunt Maria, iar cei care mă însoţesc sunt Sinele meu Divin şi Îngerul păzitor. Ei nu intră acum în Templu, este experienţa mea, se retrag şi mă lasă în grija Preotului.
Intru în Piramidă, sunt năucită de ce văd, pardoseala este acoperită cu plăci de jad transparent şi aur pur. Peste tot fântâni din care ţâşneşte o lumină verzuie preţ de nouă metri înălţime, nu le pot număra, sunt înconjurată de ele. Respir conştient această lumină, o energie vindecătoare mă ameţeşte la început. Mă clatin, Preotul mă susţine uşor cu mâna pe umeri. Respir, respir cu nesaţ energia de întinerire, şi uşor, uşor, corpul meu eteric capătă stabilitate. Pot acum să privesc ce este în jurul meu, o feerie de flori de toate formele şi culorile, plantele, deşi transparente, au o nuanţă de verde smarald, sunt într-o poveste din care respir înfiorată şi vrăjită. Toată această frumuseţe mă îndeamnă să respir cât mai adânc, să absorb, să inhalez această energie sacră. Preotul îmi prezintă asistentul meu personal (l-am numit Anael), care va fi ghidul însoţitor tot timpul cât stau aici. Sunt puţin încordată, ce-am făcut de merit această frumuseţe? Anael mă prinde de mână, şi continui călătoria în siguranţă. Văd în faţa mea o piatră ovală cu diametrul de trei metri şi doi înălţime, în vârful acesteia observ un potir rotund din aur şi jad, plat la bază, iar laturile au douăzeci şi cinci centimetri înălţime. În potir arde încontinuu, de milioane de ani Flacăra verde de smarald a Vindecării. Simt nevoia de a inhala această energie în inima şi în matricea mea emoţională şi respir, respir cu toată foamea de cunoaştere. Anael roagă Paznicul Flăcării Vindecătoare să mă lase să stau pe jilţul de jad purificator. Mă aşez cu sfială pe tronul vindecător, şi dintr-o dată lacrimile au început să curgă din fiinţa mea eterică şi emoţională. Lacrimile au culoare verde translucid, eliberez prin ele toată mânia, judecata, tristeţea, încrâncenarea, toate rana făcută inconştient sau conştient emoţiei mele, corpului fizic. Eliberez suspinul, tânguirea oarbă, falsitatea măştii de pe chip, regretul. Anael mă ţine în continuare de mână, eliberez confuzia, jelania obsesivă. Tatuez cu laser pe inimă şi suflet eliberarea, detronarea acestor emoţii sfâşietoare. Privesc în jurul meu toată sacralitatea acestui loc, respir adânc energia tămăduitoare, inspir şi expir acorduri de pace, compasiune, blândeţe, căldură, inspir şi expir ţâşnirea iubirii în inima mea. Nu ştiu cât am stat pe acest jilţ, Anael m-a ajutat să mă ridic. Am vrut să-i povestesc ce s-a întâmplat acolo, dar mi-a spus că ştie totul. I-am mulţumit pentru ajutor, energia lui mi-a mângâiat inima şi m-am trezit în dormitor, conştientă de ce s-a petrecut în Marele Templu de jad. Îţi mulţumesc Anael pentru această călătorie. În fiecare noapte vin cu inima mea în acest Templu. Te iubesc Anael!
DIN INIMA TA, NAŞTE-MĂ!
Confesiunea unui suflet în trup
Mariana Gheorghe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu