Dragostea nu poate să fie cerută

Postat Maria

În viață, încerci să faci totul. Te rog, lasă câteva lucruri pentru nonacțiune, deoarece acestea sunt singurele lucruri valoroase!

Există oameni care încearcă să iubească, deoarece de la bun început mama îi spune copilului: «Trebuie să mă iubești pentru că sunt mama ta». Prin aceasta, ea face din dragoste tot un silogism logic – «pentru că sunt mama ta». Nu permite dragostei să crească singură, trebuie să fie forțată.

Tatăl spune: «Iubește-mă, sunt tatăl tău». Iar copilul este atât de neajutorat, încât tot ceea ce poate să facă este să se prefacă. Ce altceva ar putea să facă? Poate să zâmbească, poate să dea o sărutare și știe că este doar o prefăcătorie – nu este serios, este o prefăcătorie. Nu este serios. Dar pentru că ești tăticul lui, pentru că ești mămica lui, pentru că ești una, pentru că ești alta… Îți strică una dintre cele mai prețioase experiențe de viață.

Iar soțiile le spun soților lor: «Trebuie să mă iubești, sunt soția ta». Ciudat. Soții spun: «Trebuie să mă iubești. Sunt soțul tău, este dreptul meu din naștere». Dragostea nu poate să fie cerută. Dacă vine la tine, fii recunoscător; dacă nu vine, așteaptă. Chiar și în așteptarea ta nu trebuie să fie lamentare, deoarece nu ai niciun drept. Dragostea nu constituie dreptul nimănui, nicio constituție nu-ți poate da dreptul de a trăi experiența dragostei. Însă toate distrug totul – apoi soțiile surâd, soții îmbrățișează…