Postat Maria
Pentru a putea avea O EXPERIENTA, intr-un univers mental, intr-un camp de potentialitati, este necesara stabilirea unor anumite reguli de joc/numitoare comun acceptate. O astfel de „banca de date” a constituit-o asa numita biblioteca akashica, depozitara ulterior a asa numitei constiinte colective a umanitatii. In timp ce prima era constituita din Legi Primordiale imuabile, in baza carora era posibila o experienta comuna, cea de a doua avea un caracter dinamic, modificandu-si datele odata cu fiecare experienta care avea loc. Ea ar fi cea care ar si justifica termenul de „evolutie”, datorita componentei creative care se tot insuma si se insumeaza in ritm exponential ACUM acolo.
Este logic si evident ca intre datele INITIALE si cele care se experimenteaza ACUM sunt mari diferente, cele semnificative-din punctul de vedere pe care vreau sa-l explic- nefiind cele aflate in ARMONIA dezvoltarii asigurata de Numarul de Aur ci cele introduse prin experimentarea unor fortaje, impuse ca si legi ale experientei umane, in dezacord cu datele initiale.
Daca suntem de acord ca IUBIREA era valoarea de baza pe care urma sa aiba loc TOT ACEST JOC, evident ca aplicand acelei „frecvente initiale” numita IUBIRE constanta 1,618, nu s-ar fi putut niciodata experimenta nimic din zona griji/nevoi/necaz/durere. Ca atare au fost introduse PRIN EXPERIENTA date care nu au mai respectat aceasta Regula de Aur si acum ne aflam intr-un punct de joc aflat INAFARA Armoniei Universale. Acelasi „artificiu” a fost facut si in privinta armoniei frecventelor notelor muzicale.
Desigur, in baza iluziei liberului arbitru, putem alege sa experimentam ORICE, acest camp de potentialitati evident VA RASPUNDE solicitarilor noastre experientiale, doar ca abaterea de la Legea Armoniei va crea cicluri cauza/efect imprevizibile, ceea ce acum chiar experimentam din plin.
Avand in vedere ca ceea ce am ales sa experimentam ca „materie” (o frecventa stabilita prin conventia initiala) nu are o asa numita „obiectivitate”, dar noi am uitata acest aspect, ne gasim in punctul in care traim cu convingere hipnoza acestei frecvente si ne supunem unor aparente legi de tip cauza/efect, care ni se par a defini jocul.
Dinamica mereu ascendenta a capacitatii de a se modifica datele din constiinta colectiva, dovedita prin dinamica cresterilor experientiale ne-a adus in punctul de experienta in care se manifesta sub forma de stres, o reala incapacitate de a mai procesa densitatea de informatie pe unitatea de timp. Faptul ca aceasta crestere nu a mai avut loc in baza acelui Numar de Aur aplicat frecventei IUBIRE, face ca „presiunea” perceputa sa vina tot din zona deformata „griji/nevoi/necaz/durere”, ceea ce duce la raspunsuri/reactii psihologice de tipul depresiilor.
Ajunsi in acest punct deloc static ci de un dinamism imposibil de stopat altfel, vrand/nevrand vom atinge un asa numit punct zero. Perspectiva din care il vom experimenta individual va fi functie de niveleul de constienta REAL, sustinut de vibratia corespunzatoare, deci nu doar „intelectual”.
Eforturile celor cu adevarat constienti se fac in sensul unui reset la nivel de informatie, cu restabilirea ARMONIEI in baza frecventei DE ORIGINE, anume frecventa numita IUBIRE. Acest tip de reset ar duce la o continuitate a posibilitatii de a experimenta in continuare acest joc, modificand perceptiile si revenind la relationari armonioase pe toate nivelele jocului.
Determinanta ar fi eliberarea de sub CONDITIONARI a tehnologiilor, in special a celor energetice, din simplul motiv ca AICI au fost introduse deformari majore. Si cum experienta POATE MODIFICA informatia din Constiinta Colectiva, am putea genera un reset din atingerea unui asa numit punct zero tehnologic. Desigur lui va trebui sa-i preceada atingerea unui punct zero in constiinta individuala a experimentatorilor.
Conform perceptiei mele, AICI se afla cheia prin care am putea pastra jocul, modificand din mers datele din constiinta colectiva si care ar fi urmate apoi de o constienta colectiva de un nivel inalt.
Clenciul insa al TEHNOLOGIILOR DE PUNCT ZERO rezida din conditionarea cum ca aspectele tehnologice ar fi specialitatea asa numitilor tehnocrati, in adevar ACESTIA fiind cei care au suferit un nivel de programare limitativa de ordin maximal. Raporatarea obsesiva la Legea Conservarii de-a lungul a sute de ani in curand, fara a se intelege ca ea corespunde unei realitati absurde in care operam cu sisteme inchise (practic aproape imposibil de realizat) au limitat creativitatea la maxim, sub teroarea ridiculizarii si excluderii din comunitatea „stiintifica”.
Sunt intre noi individualitati care chiar au observat ca multe asa numite „legi” nu sunt adevarate, care ar fi putut sa inteleaga ca si in tehnologiile energetice ca si in cazul asa numitelor „boli incurabile”, au fost gasite atat de multe variante de rezolvari individuale, conforme doar cu CREDINTA EXPERIMENTATORULUI, incat am putea sa ne oferim accesul la CREATIVITATEA TOTALA a punctului zero, in care NOI ALEGEM CONSTIENT ca o anume configuratie SA FUNCTIONEZE, pe principiul ca ASA SI ESTE! Dupa care sa o implementam in constiinta colectiva, PRIN EXPERIENTA!
NU avem nevoie de MASURATORI SI SUPORT STIINTIFIC pentru asta! Va fi util SA INTELEGEM ce a insemnat „academismul” in adevarul experientei de pana acum, si sa il ignoram constient. Abia dupa aceea putem modifica datele „academice” prin legitati sau teoreme. Daca va mai fi util, desi ma indoiesc.
Alternativa in care vom atinge un punct zero experiential, inconstient, e o „realitate” pe care nu ma bucura sa o privesc. Ceea ce nu inseamna ca nu este o virtualitate posibila. Acest curent de constientza atins de multe puncte deja, care au inteles ca-de fapt- nimic nu exista, va genera un haos la care...chiar nimic nu ar mai putea exista! Cresterea vibratiei duce la aceasta CUNOASTERE, care daca nu este sprijinita de REALA CONSTIENTA si BUCURIE A CREATIVITATII, va conduce la resetul nivelului experientei, cu conotatii de „dramatism experiential”...parerea mea!
Octavian Tiganus
Pentru a putea avea O EXPERIENTA, intr-un univers mental, intr-un camp de potentialitati, este necesara stabilirea unor anumite reguli de joc/numitoare comun acceptate. O astfel de „banca de date” a constituit-o asa numita biblioteca akashica, depozitara ulterior a asa numitei constiinte colective a umanitatii. In timp ce prima era constituita din Legi Primordiale imuabile, in baza carora era posibila o experienta comuna, cea de a doua avea un caracter dinamic, modificandu-si datele odata cu fiecare experienta care avea loc. Ea ar fi cea care ar si justifica termenul de „evolutie”, datorita componentei creative care se tot insuma si se insumeaza in ritm exponential ACUM acolo.
Este logic si evident ca intre datele INITIALE si cele care se experimenteaza ACUM sunt mari diferente, cele semnificative-din punctul de vedere pe care vreau sa-l explic- nefiind cele aflate in ARMONIA dezvoltarii asigurata de Numarul de Aur ci cele introduse prin experimentarea unor fortaje, impuse ca si legi ale experientei umane, in dezacord cu datele initiale.
Daca suntem de acord ca IUBIREA era valoarea de baza pe care urma sa aiba loc TOT ACEST JOC, evident ca aplicand acelei „frecvente initiale” numita IUBIRE constanta 1,618, nu s-ar fi putut niciodata experimenta nimic din zona griji/nevoi/necaz/durere. Ca atare au fost introduse PRIN EXPERIENTA date care nu au mai respectat aceasta Regula de Aur si acum ne aflam intr-un punct de joc aflat INAFARA Armoniei Universale. Acelasi „artificiu” a fost facut si in privinta armoniei frecventelor notelor muzicale.
Desigur, in baza iluziei liberului arbitru, putem alege sa experimentam ORICE, acest camp de potentialitati evident VA RASPUNDE solicitarilor noastre experientiale, doar ca abaterea de la Legea Armoniei va crea cicluri cauza/efect imprevizibile, ceea ce acum chiar experimentam din plin.
Avand in vedere ca ceea ce am ales sa experimentam ca „materie” (o frecventa stabilita prin conventia initiala) nu are o asa numita „obiectivitate”, dar noi am uitata acest aspect, ne gasim in punctul in care traim cu convingere hipnoza acestei frecvente si ne supunem unor aparente legi de tip cauza/efect, care ni se par a defini jocul.
Dinamica mereu ascendenta a capacitatii de a se modifica datele din constiinta colectiva, dovedita prin dinamica cresterilor experientiale ne-a adus in punctul de experienta in care se manifesta sub forma de stres, o reala incapacitate de a mai procesa densitatea de informatie pe unitatea de timp. Faptul ca aceasta crestere nu a mai avut loc in baza acelui Numar de Aur aplicat frecventei IUBIRE, face ca „presiunea” perceputa sa vina tot din zona deformata „griji/nevoi/necaz/durere”, ceea ce duce la raspunsuri/reactii psihologice de tipul depresiilor.
Ajunsi in acest punct deloc static ci de un dinamism imposibil de stopat altfel, vrand/nevrand vom atinge un asa numit punct zero. Perspectiva din care il vom experimenta individual va fi functie de niveleul de constienta REAL, sustinut de vibratia corespunzatoare, deci nu doar „intelectual”.
Eforturile celor cu adevarat constienti se fac in sensul unui reset la nivel de informatie, cu restabilirea ARMONIEI in baza frecventei DE ORIGINE, anume frecventa numita IUBIRE. Acest tip de reset ar duce la o continuitate a posibilitatii de a experimenta in continuare acest joc, modificand perceptiile si revenind la relationari armonioase pe toate nivelele jocului.
Determinanta ar fi eliberarea de sub CONDITIONARI a tehnologiilor, in special a celor energetice, din simplul motiv ca AICI au fost introduse deformari majore. Si cum experienta POATE MODIFICA informatia din Constiinta Colectiva, am putea genera un reset din atingerea unui asa numit punct zero tehnologic. Desigur lui va trebui sa-i preceada atingerea unui punct zero in constiinta individuala a experimentatorilor.
Conform perceptiei mele, AICI se afla cheia prin care am putea pastra jocul, modificand din mers datele din constiinta colectiva si care ar fi urmate apoi de o constienta colectiva de un nivel inalt.
Clenciul insa al TEHNOLOGIILOR DE PUNCT ZERO rezida din conditionarea cum ca aspectele tehnologice ar fi specialitatea asa numitilor tehnocrati, in adevar ACESTIA fiind cei care au suferit un nivel de programare limitativa de ordin maximal. Raporatarea obsesiva la Legea Conservarii de-a lungul a sute de ani in curand, fara a se intelege ca ea corespunde unei realitati absurde in care operam cu sisteme inchise (practic aproape imposibil de realizat) au limitat creativitatea la maxim, sub teroarea ridiculizarii si excluderii din comunitatea „stiintifica”.
Sunt intre noi individualitati care chiar au observat ca multe asa numite „legi” nu sunt adevarate, care ar fi putut sa inteleaga ca si in tehnologiile energetice ca si in cazul asa numitelor „boli incurabile”, au fost gasite atat de multe variante de rezolvari individuale, conforme doar cu CREDINTA EXPERIMENTATORULUI, incat am putea sa ne oferim accesul la CREATIVITATEA TOTALA a punctului zero, in care NOI ALEGEM CONSTIENT ca o anume configuratie SA FUNCTIONEZE, pe principiul ca ASA SI ESTE! Dupa care sa o implementam in constiinta colectiva, PRIN EXPERIENTA!
NU avem nevoie de MASURATORI SI SUPORT STIINTIFIC pentru asta! Va fi util SA INTELEGEM ce a insemnat „academismul” in adevarul experientei de pana acum, si sa il ignoram constient. Abia dupa aceea putem modifica datele „academice” prin legitati sau teoreme. Daca va mai fi util, desi ma indoiesc.
Alternativa in care vom atinge un punct zero experiential, inconstient, e o „realitate” pe care nu ma bucura sa o privesc. Ceea ce nu inseamna ca nu este o virtualitate posibila. Acest curent de constientza atins de multe puncte deja, care au inteles ca-de fapt- nimic nu exista, va genera un haos la care...chiar nimic nu ar mai putea exista! Cresterea vibratiei duce la aceasta CUNOASTERE, care daca nu este sprijinita de REALA CONSTIENTA si BUCURIE A CREATIVITATII, va conduce la resetul nivelului experientei, cu conotatii de „dramatism experiential”...parerea mea!
Octavian Tiganus
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu