Nimic nu mai e ca înainte.

Postat Maria

Niciodată nu-mi trecuse prin minte că se poate iubi cu deznădejde şi că tocmai deznădejdea e semnul cel mai înalt al iubirii. "Eu, Galileo Galilei, în al şaptezecelea an al vieţii mele, având înaintea ochilor toate amintirile pe care le pipăi ca pe nişte pietre, abjur ambiţiile deşarte în care m-am complăcut...", ce-ai zice dacă m-ai auzi vorbind astfel?

― Şi ce vei face acum?

― O soluţie ar fi să mă întorc printre oameni fără să-i detest. De ce să le cer mai mult decât sunt în stare să dea? Ţi-am spus, nu ţin, ca Giordano Bruno, să reformez lumea. N-o să schimb eu natura umană. Dacă vreunul ar zice: "Galilei, ai abjurat", i-aş putea răspunde: "Da, am abjurat Şi ce-i cu asta? N-am avut încotro. Faceţi voi să nu mai existe inchiziţii şi atunci n-o să mai abjure nimeni..." Dar nu sunt sigur că voi alege asta.

― Ai înţeles, sper, că tot ce am aşteptat de la tine a fost să accepţi că totul ne priveşte, de fapt.

― Uneori, semăn cu un clopot părăsit, pe care doar vântul îl face să vibreze. Şi pot să-mi recapitulez, liniştit, viaţa. Dar întâlnirea cu Inchiziţia m-a schimbat mai mult decât am crezut. Şi chiar mai mult decât îmi place să recunosc.

― Iartă-mă că te-am tulburat, Galilei. Te-am căutat, convins că abjurarea ta nu te priveşte doar pe tine.

― N-ai făcut decât să mă aşezi în faţa destinului meu şi să mă ajuţi să înţeleg că poţi, cu aceleaşi cuvinte, să speri şi să deznădăjduieşti. Ştii ce mi se pare mai trist în abjurarea mea? Nu faptul că am abjurat, ci că am putut fi silit să abjur.

― Julia a fost mai puternică decât noi, Galilei.

― Murind. Dar trebuie să murim pentru a nu ne mai fi frică?

― Poate că Julia ştia, Galilei, ceva pe care noi abia începem să-l înţelegem.

― Ce anume?

― Că nu există Inchiziţie perfectă câtă vreme un singur om spune adevărul.

― Numai că nu e simplu. Nu e deloc simplu. Am iubit aceste coline când nu ştiam că voi avea nevoie de ele, dar la Inchiziţie eram un om în fata unei maşini de strivit suflete.

― Ai fost mai mult decât atât, Galilei. Tu eşti problema fiecărui om care se teme.

Sau care va ajunge, într-o zi, să se teamă, după ce s-a amăgit că el nu va fi niciodată ameninţat.

― Nu ştiu dacă mă mai interesează asta. Ceea ce s-a petrecut m-a schimbat.

Nimic nu mai e ca înainte. Aşa că îţi las ţie adevărul pentru care mă judecaţi. Eu i-am dat de ajuns din viaţa mea. Cred că mă voi duce să o caut pe Ana...

Apararea lui Galilei - Octavian Paler