Învață să trăiești.

Postat Maria

Ieși din starea asta! Lasă viața să aibă romantism, puțină aventură. Explorează! Milioane de frumuseți și splendori te așteaptă. Continui să te miști în cerc, fără să intri în templul vieții. Ușa templului este inima.

Urmărește, cercetează, observă, uită-te bine la viață. Nimeni altcineva n-o să te ajute. Ai depins prea mult de alții, de asta ai ajuns un prost. Ai grijă, e responsabilitatea ta. Ești dator față de tine însuți să te uiți bine la ce faci cu viața ta. Există poezie în inima ta? Dacă nu, nu mai pierde timpul. Ajută-ți inima să toarcă și să țeasă poezie. Există romantism în viața ta? Dacă nu există, ești deja în mormânt.

Învață să trăiești. Adevărata inteligență este cea a inimii. Ea nu e intelectuală, este emoțională. Nu seamănă cu gândirea, seamănă cu simțirea. Ea nu e logică, este iubire.

Iubirea e disponibilă doar pentru cei care își ascut continuu inteligența. Iubirea nu e pentru cei mediocri… iubirea nu e pentru cei lipsiți de inteligență. Omul lipsit de inteligență s-ar putea să fie un intelectual de frunte; de fapt, cei lipsiți de inteligență încearcă să devină intelectuali; ăsta e modul lor de a-și ascunde lipsa de inteligență. Iubirea nu e pentru intelectuali. Iubirea necesită un cu totul altfel de talent – o inimă talentată, nu un cap talentat.

Iubirea are inteligența ei, felul ei de a vedea, de a percepe, felul ei de a înțelege viața, felul ei de a pătrunde misterul existenței. Poetul e mult mai aproape de asta decât filosoful. Iar misticul este chiar în templu. Poetul este pe trepte, iar filosoful este departe. El cel mult se poate apropia de alee, dar niciodată de trepte. El continuă să dea târcoale templului, studiind pereții exteriori, și ajunge să fie atât de vrăjit încât uită de tot că pereții exteriori nu sunt adevăratul templu și că zeitatea e înăuntru.
 OSHO