Adu-ți aminte că POȚI!
Există o distanță între ceea ce ești în stare să faci și ceea ce, de fapt, alegi să faci. Și atâta vreme cât va exista această distanță, între ceea ce ești capabil/ă să fii și ceea ce alegi să faci, va apărea, mereu și mereu, neîncrederea, îndoiala, regretul, deziluzia.
Fă în așa fel încât această distanță să nu mai existe. Adică, fii cea mai bună și mai autentică versiune a ta. Fă în așa fel ca ceea ce ești cu adevărat capabil să faci și ceea ce alegi să faci să devină UNA.
Draga mea/dragul meu
Te-am auzit rostind, din nou: „Acum gata! Voi face altfel decât până acum. După o asemenea trăire cum aș mai putea oare să pic în vechile comportamente care m-au încorsetat atâta vreme, împiedicându-mi creația, bucuria, abundența... însăși Viața?”
Te-am auzit, oare, bine?
Zâmbesc și aleg să am încredere. Totală încredere!
ÎN-CRE-DE-RE
Știu că imediat după stări de conștiință extinsă în care trăiești vindecări, transformări, revelații, înțelesuri, conștientizări urmează, întotdeauna, o alegere. La fel și atunci când simți curgerea, când creația e în plină desfășurare producând bucuria, când iubirea este limbajul cu care te exprimi, alegerea de a face altfel decât în trecut este prezentă. Alegerea de a nu mai repeta mecanisme și tipare vechi.
Eliberarea vine la pachet cu responsabilitatea unei alegeri. Întotdeauna e așa. O alegere de a fi altfel, de a face altfel. Convingerea că de acum înainte poți ieși din tipare vechi și credințe limitative este atât de mare încât e greu, aproape imposibil, să crezi că vei putea pica din nou.
Și, totuși, iată, frica te doboară din nou.
Neîncrederea, îndoiala pun rapid și ele stăpânire pe tine. Toate revelațiile, înțelesurile, conștientizările... dispar ca prin fum. Chiar acum când erai atât de sigură că ai făcut marea schimbare. Erai în culmea încântării iar entuziasmul tău pentru viața mai viu decât niciodată. Și, totuși, neîncrederea a câștigat. Frica, la fel. Din nou.
Te întrebi, a nu știu câta oară acum, de ce oare experimentezi aceste căderi exact când îți este lumea mai dragă? Începi să obții lucrurile pe care le dorești, să fii din ce în ce mai conștientă că tu ești cea care îți creezi stările, reușești să renunți la vechi obiceiuri și o parte din tine țopăie de bucurie că, iată, ai reușit. În sfârșit! Însă, în același timp, o altă parte din tine începe să se închidă, să se tensioneze, să se sperie de necunoscut. Și, încet dar sigur, frica și neîncrederea te opresc aproape brusc din țopăiala ta victorioasă. Zâmbetul îți dispare. Încrederea parcă nici n-a fost vreodată.
Vrei succes, vrei schimbare, vrei „iluminare”, vrei vindecare, vrei transformare, vrei întregire și, totuși, atunci când le obții, te temi de toate acestea.
E normal să îți fie teamă. Dar, adu-ți aminte, nu ție îți este teamă ci ego-ului tău. E normal să oscilezi. Dar nu tu oscilezi ci mintea ta.
Poți găsi multe și foarte bune motive pentru care te temi exact de ceea ce vrei să schimbi. Dar dacă rămâi în zona de confort, schimbarea nu se produce. Zona de confort, adică a repeta, mereu și mereu, aceleași tipare de comportament prea bine cunoscute, duce doar la stagnare. Niciodată la schimbare și transformare. Zona de confort te invită să renunți la a merge mai departe, la a curge cu Viața. În adolescență, când practicam atletismul, antrenorul îmi spunea mereu „când ești pe punctul de a renunța, când crezi că nu mai poți, exact atunci este momentul să continui! Când crezi că trebuie să te oprești, acela este momentul să alergi mai repede. Când crezi că ești pe punctul de a pierde cursa, acela e momentul să continui cu și mai mare încredere”.
Credințele vechi te limitează și țin, în continuare, de valoarea pe care încă o pui pe tine. Dacă continui să crezi și să-ți spui: „Nu pot”, „Nu merit” cum ai putea oare să pui în manifestare înțelesurile, revelațiile, visele, dorințele tale cele mai arzătoare? Nu pot și Nu merit sunt hrănite, ba chiar îmbuibate, de neîncredere și îndoială.
„Vreau abundență în viața mea”, te-am auzit spunând de multe ori. Și, totuși, în același timp continui să-ți păstrezi vie credința cum că nu poți și nu meriți. Continui să rostești „nu pot” și „nu merit”. Știai că NU POT este un limbaj al morții și POT este întotdeauna limbajul vieții? Și că dintre toate Ființele de pe fața Pământului, Omul, Ființa Supremă, este cea care folosește limbajul morții? Există studii care arată că facem asta din cauza faptului că fiecare ființă umană, până la vârsta de 14 ani, a auzit de la părinți, învățători, profesori, societate, prieteni, religie, în medie, în jur de 148 000 ori „Nu poți!” Și, totuși, deși ai fost bombardat de atâtea ori cu acest „nu poți!”, o voce în tine îți șoptește acum „POȚI! Adu-ți aminte că întotdeauna poți mai mult decât credeai că poți! Dacă alegi Viața!”
Știi deja că de fiecare dată când reușești să treci dincolo de zona ta de confort și începi să-ți vezi și să-ți simți măreția imediat, cumva, reușești să-ți creezi o realitate bazată pe neîncredere, pe frică, pe îndoială, pe „nu pot”, „nu merit”. Și faci asta tocmai pentru a te întoarce și a te simți din nou în zona de confort.
Adu-ți aminte că așa a fost mereu, de când ai început acest proces de transformare. După fiecare mare conștientizare, revelație, ego-ul tău a făcut crize urâte de identitate. Și nu ești singura, draga mea. Cunosc multe persoane, chiar foarte dragi mie, care, aflate în procesul de transformare trăiesc mari conștientizări, revelații uriașe, vindecări miraculoase și, totuși, cumva, după fiecare dintre ele, ego-ul lor face crize urâte de identitate. La fel, poate, se întâmplă acum și cu ego-ul tău. Se chinuie din răsputeri acum să te țină în vechile roluri, hrănind aspecte de care tocmai ce credeai că te-ai eliberat.
Ego-ul, nu doar al tău, încearcă mereu să își mențină statusul quo-ul. Și, de cele mai multe ori, chiar reușește. De aceea, cu blândețe și îngăduință, observă că ori de câte ori alegi ceva care duce la transformare, la întregire, ego-ul tău sare și urlă: „Ce se întâmplă? Ce se întâmplă? Lucrurile încep să se schimbe și nu îmi place deloc treaba asta. E musai nevoie să fac ceva! Trebuie să protejez zona de confort așa că... ia hai să creez puțină frică. Nu, nu puțină ci muuultă frică. De data asta e nevoie de muuultă frică pentru că schimbarea pare mult prea mare. Frică! Și hai să mai dau drumul și robinetului prin care curge neîncrederea. Frică. Neîncredere. Neîncredere. Îndoială. Frică. Frică. Frică. Și, hai să mai torn și puțin nu pot, nu merit, oricum nu are sens...”
Și ia te uită cum, după ce ai trăit toate acele curățări, eliberări, vindecări și transformări, după ce ai înțeles, cu claritate, care este acțiunea de care ai nevoie pentru a-ți duce în manifestare alegerea, se instalează ca la ea acasă frica lăsând ușa deschisă să pătrundă încrezătoare neîncrederea. Neîncrederea – buba tuturor bubelor.
Ai jucat acest joc de nenumărate ori și, fie îți place să îl joci în continuare, fie te prefaci că uiți cum că ai ști ce ai de făcut. Iată, dacă tot mi-ai scris despre ce „ți se întâmplă”, ca și cum nu tu ai fi creatorul/creatoarea propriilor tale stări și trăiri, te invit din nou să:
◾îți aduci aminte că este normal să simți frică. Nu te judeca și nu judeca frica. Nici nu-i opune rezistență. Accept-o mai întâi, dacă vrei, cu adevărat, s-o transformi.
◾îți aduci aminte că frica se hrănește cu judecată de sine. Așadar, fii blând/ă și îngăduitor/are cu tine
◾îți aduci aminte că doar tu poți plonja adânc în credințele care te limitează și în neînțelegerile care zac sub frică și neîncredere. Identifică ce anume încă mai crezi la un anumit nivel, de îți perpetuează căderile permanente.
◾îți aduci aminte că doar tu poți crea noi credințe. A identifica credințele care te țin pe loc nu este suficient. E nevoie să acționezi. Să schimbi. Uneori, ajută să începi prin a ține un jurnal. Scrie zilnic despre noile credințe pe care ți le programezi în minte. Scrie-ți și rostește-ți:
Pot! Merit! Am încredere.
Pot! Merit! Am încredere!
Viața mă iubește!
Simt recunoștință pentru tot ce am trăit.
Simt recunoștință pentru tot ce am și, mai ales,
Simt recunoștință pentru tot ce sunt și aleg să devin.
Pot! Merit! Am încredere!
◾ îți aduci aminte să fii disciplinat/disciplinată cu practica ta zilnică. Nu sări peste ce ți-ai propus să faci. Să meditezi, să practici starea de prezență și conștiență, să faci sport, mișcare, să te odihnești, să citești. Când frica dă buzna peste tine, fii și mai vigilentă și păstrează-ți disciplina. Ai nevoie de ea mai mult decât atunci când frica și neîncrederea nu sunt prezente. Când crezi că nu mai poți, atunci continuă!
◾ îți aduci aminte și să privești această cădere, provocată de frică și neîncredere, ca pe o mare oportunitate pentru a-ți continua procesul de vindecare și a-ți depăși credințele limitative. Pentru a trece la un alt nivel al conștienței. Poți! Întotdeauna poți mai mult decât credeai că poți!
◾ îți aduci aminte de tendința ta de a fi dependent/dependentă de suferință. Nu alege să crezi că tot ce ai făcut, lucrat, conștientizat, înțeles până acum n-a funcționat și n-a avut niciun sens... dacă... iată... ești din nou în frică și neîncredere. Validează toate transformările tale de până acum. Simte recunoștință pentru toate schimbările pe care ai putut să le faci.
◾ îți aduci aminte să nu te rușinezi de provocările tale și nici de succesul tău. Împărtășește și celebrează! A juca rolul modestului/modestei nu este o dovadă de umilință sau smerenie ci, mai degrabă, este frica cea care îți spune că nu este în regulă să-ți strălucești măreția. Simte-ți Măreția! Simte-ți darurile tale unice. Și alege a le manifesta în Viața ta.
◾ îți aduci aminte că dacă vrei să te aliniezi cu ritmurile vieții ai nevoie să îți oferi, zilnic, momente de liniște și de tăcere. Tăcerea este magică.
Așadar, adu-ți mereu aminte că meriți.
Adu-ți mereu aminte că poți.
Adu-ți mereu aminte că sufletul tău îți șoptește I BELIEVE IN YOU!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu