Postat Maria
Tuturor ni s-au atins zonele sensibile ale sufletului, ori am fost "zădărâţi", până la punctul în care nu am mai putut suporta; de asemenea, este posibil ca noi înşine să fi atins punctele sensibile ale altcuiva, ori să fi "scos din sărite" pe altcineva, cu sau fără ştirea noastră. Cel care aduce o atare "atingere" nu este, probabil, conştient de ceea ce face; dar, până la urmă, zonele sufleteşti sensibile ne aparţin; şi noi suntem cei care trebuie să ne confruntăm cu ceea ce se iveşte la suprafaţă. Cu cât ne asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre simţăminte şi reacţii, cu atât mai tefere şi mai viguroase vor deveni aceste zone.
Am avut, cu toţii, experienţa unui ton răstit ori arţăgos, din partea cuiva, ca din senin. Acest lucru se petrece atunci când atingem, fără voie, un punct sensibil al sufletului. Se poate întâmpla în cadrul interacţiunii cu o persoană complet străină, dar şi cu o persoană cunoscută, poate chiar apropiată nouă, de ani întregi. S-ar putea ca noi înşine să avem o relaţie cu cineva, ale cărui/cărei zone sensibile ne invită, parcă, la "zgândărire". Aceste zone, de o mare delicateţe, au fost atinse, poate chiar vătămate, de mult prea multe ori; şi ele simbolizează o tainică durere ce trebuie să fie recunoscută şi tămăduită. Aceasta poate fi o rană din copilărie sau o traumă mai recentă, pe care nu am oblojit-o, în mod corespunzător. Indiferent de situaţie, atunci când zonele noastre sensibile sunt afectate, persoanele care au nevoie de atenţie şi grijă, în cel mai înalt grad, suntem noi înşine; iar faptul de a-l acuza pe cel care aduce o atare "atingere" nu face decât să ne distragă atenţia de la găsirea unei soluţii viabile, în vederea unei vindecări autentice.
În acelaşi timp, în cazul în care cineva ne deschide încontinuu rănile, ce nu mai reuşesc, astfel, să se tămăduiască, suntem întru totul îndreptăţiţi să stabilim o graniţă între noi şi persoana respectivă. Aceste "declanşatoare compulsive de durere, ce par să obţină plăcere sau satisfacţie din rănirea sau redeschiderea rănilor noastre, nu sunt binevenite în spaţiul nostru personal. Până la urmă, cunoaşterea zonelor noastre sensibile ne permite să săvârşim lucrarea de vindecare, atât de necesară. Noi orizonturi, ale libertăţii, ni se vor deschide, după ce vom fi înfruntat durerea de dincolo de punctul sensibil şi ne vom fi deconectat de reacţiile automate, la atingeri.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu