Pupitrul la care tu exersezi

Postat Maria

Dupa cum multi au si remarcat in propria lor evolutie catre constienta, vine un moment in care emotiile si sentimentele parca dispar. Unii se si sperie si chiar te intreaba ce se petrece cu ei. Pe fiecare nu poti decat sa-l linistesti, aratandu-i firescul procesului. Ceea ce RAMANE, din zona asta, poate fi tradus ca si iubire, doar ca seamana destul de putin cu sentimentul cunoscut ca fiind iubire. Atat de putin incat nici tie nu-ti vine usor sa-l recunosti ca atare. Daca as incerca sa-l conturez, ar trebui sa folosesc cuvinte improprii si deci nu are sens. Oricum, cel ajuns acolo chiar mai are foarte putine de rezolvat, in el, desigur.

Partea care complica foarte tare lucrurile este ca acel initial “minte/corp”, devenit personalitate, a creat nu doar obiecte. Cel mai grav este ca a creat credinte, paradigme, legende, povesti, entitati mai albe sau mai negre, dogme religioase si mai apoi pretins stiintifice. Ca atare procesul distructiv de creatie se inspira din monitor si din toate acestea. Monitorul e interpretat in baza lor. Desigur ca, atunci cand cineva reuseste sa scape de toate astea, a-pare ca alien. Cu toate astea, cam toti suntem impinsi catre punctul zero. Foarte probabil ca nu toate experimentele vor alege sa treaca prin acel punct, dar cum ocolire nu exista, mereu fiind “prin experimentare”, este posibil ca unii sa revina in pampersi in joc. La alt nivel, desigur. Probabil deja realizati ca nu e nici o “drama” sa iesi si sa intri in joc. Totusi e un univers mental, o virtualizare in mintea...lui dumnezeu! Din care evident si pupitrul la care tu exersezi este parte. Adica...”viata ta”! Cu...bocanci cu tot! DA, si cu masina! DA, si cu casa! DA, si cu...

Octavian Tiganus