„Când n-am mai avut nimic de pierdut, am primit totul.Când am încetat să mai fiu cine eram,m-am găsit pe mineînsumi.Când am cunoscut umilinţa,chiar şi atunci, mi-am continuat drumul, şi am înţeles că eram liber să-mi aleg soarta. Nu ştiu dacă sunt bolnav,dacă mariajul meu a fost un vis pe care n-am reuşit să-l înţeleg cât timp a durat.Ştiu ca pot trăifără ea, dar mi-ar plăcea să o întâlnesc din nou — pentru a-i spune ce nu i-am spus cât am fost împreună: te iubesc mai mult decât pe mine însumi. Dacă i-aş putea spune aceste cuvinte, aş merge mai departe în pace —pentru că dragostea m-a răscumpărat."
Azi am fost într-o gară şi am descoperit că distanţa care separă şinele de tren este de 143,5 centimetri, sau 4 picioare şi 8,5 ţoii. De ce o asemenea distanţă absurdă? I-am cerut iubitei mele să descopere motivul şi iată rezultatul:pentru că la început,când au fost construite primele vagoane de tren,s-au folosit aceleaşi utilaje de la construcţia vehiculelor. De ce vehiculele aveau o asemenea distanţă între roţi? Pentru că vechile drumuri fuseseră făcute pentru această mărime,în aşa fel ca vehiculele să poată merge pe ele.Cine a dispus ca drumurile să fie făcute cu aceste dimensiuni?
Aici din nou ne îndepărtăm în timp: romanii, primii mari constructori de drumuri, au hotărât asta. Motivul?Carele de război erau trase de doi cai — şi dacă aşezăm două animale unul lângă altul, vedem că ocupă 143,5 centimetri. Cum vedeţi, distanţa dintre şinele de azi, utilizate de ultramodernele noastre trenuri de mare viteză, a fost determinată de romani.Când emigranţii care s-au dus în Statele Unite au construit căi ferate, nu s-au întrebat dacă era mai bine să modifice distanţa, aşa că au continuat cu acelaşi etalon. Asta a ajuns să aibă repercusiuni până şi asupra construcţiei navelor spaţiale: inginerii americani considerau că tancurile de combustibil trebuiau să fie mai late, dar erau fabricate în Utah, trebuiau transportate cu trenul până la Centrul spaţial din Florida, iar tunelurile nu permiteau alte dimensiuni. Concluzie: a trebuit să se resemneze cu ceea ce romanii hotărâseră ca fiind măsura ideală. Ce legătură are asta cu o căsnicie?
— Are o foarte strânsă legătură cu orice căsnicie şi cu cele două poveşti pe care le-am ascultat. In-trun anumit moment al istoriei, apare cineva care spune: când vă veţi căsători, amândoi veţi rămâne încremeniţi tot restul vieţii. Veţi merge unul lângă celălalt ca două şine de tren, supunându-vă acestui etalon. Chiar dacă uneori unul dintre voi simte nevoia să se depărteze sau să vină mai aproape,e împotriva regulilor.Regulile spun:fiţi înţelepţi,gândiţi-vă la viitor,la copii.Nu puteţi să schimbaţi nimic,trebuie să fiţi ca şinele: să aveţi aceeaşi distanţă între voi în punctul de plecare, la mijlocul drumului şi la destinaţie. Să nu îngăduiţi iubirii să schimbe ceva,nici să crească peste nivelul de la început, nici să scadă la jumătate — e foarte riscant.De aceea;chiar dacă a trecut entuziasmul primilor ani,îşi menţin aceeaşi distanţă,aceeaşi soliditate,aceeaşi bună funcţionare.
Dumneavoastra sunteţi mecanicii care au grijă ca trenul supravieţuirii speciei să meargă în direcţia viitor:copiii nu vor fi fericiţi decât dacă veţi fi mereu ca la început—la 143,5 centimetri distanţă unul de celălalt.Dacă nu sunteţi mulţumiţi cu o viaţă care nu se schimbă deloc,atunci gândiţi-vă la ei,la copiii pe care i-aţi adus pe lume. Sau gândiţi-vă la vecini.Arătaţi-le că sunteţi fericiţi, că mâncaţi turtă dulce duminicile, că vă uitaţi la televizor, că-i ajutaţi pe cei din jur. Gândiţi-vă la societate: îmbrăcaţi-vă astfel încât să se vadă că între voi nu există conflicte. Nu vă uitaţi în jur, chiar dacă cineva se uită la voi, asta este o ispită, poate însemna divorţ, crize, depresie.Zâmbiţi în fotografii. Aşezaţi-vă pozele în salon, să le vadă toţi. Tundeţi gazonul, faceţi sport — mai ales faceţi sport, ca să puteţi rămâne congelaţi în timp.Când sportul nu mai ajută, treceţi la operaţii estetice.
Dar nu uitaţi niciodată: aceste reguli au fost stabilite la un moment dat şi voi trebuie să le respectaţi. Cine le-a stabilit? Nu mai are importanţă, nu puneţi asemenea întrebări niciodată, pentru că ele vor continua să fie valabile chiar dacă voi nu sunteţi de acord cu ele.
Paulo Coelho - Zahir
1 comentarii:
Dacă vrei să supaviețuiești, "frumos", în ochii altora, e musai să fii ipocrit, cu tine însuți și cu cei din jur, chiar și în credința Divină ești sfătuit să fii ipocrit, să dea bine. Ei bine eu zic că nu e corect, nu că ar conta pentru alții ce cred eu, așa că pun deoparte tot ce nu-mi mai corespunde și iau, la nevoie, doar strictul necesar. Sper să găsesc înțelegerea necesară pentru faptele și gândurile mele.
Trimiteți un comentariu